Una dintre marile realizări ale lui Miron Cristea pe plan ecumenic a fost conferința româno-ortodoxo-anglicană ținută la București, în perioada 1-8 iunie 1935, precum și călătoria sa în Anglia în 1936. Punctele cele mai importante asupra cărora erau orientați toți ochii erau validitatea sacerdoțiului anglican și problema dacă anglicanii consideră sau nu hirotonia ca taină, asupra cărei probleme s-a discutat îndelung. Biserica ortodoxă nu a avut niciodată în trecut și nu poate să aibă nici în timpul de față vreo atitudine potrivnică încercărilor de apropiere și colaborare, în deplină solidaritate, a tuturor celor care cred și urmează învățătura lui Hristos.
S-a deschis conferința ortodoxo-anglicană printr-o cuvântare a Patriarhului Miron Cristea, în care a spus că Hristos a întemeiat o biserică și toți ar trebui să fie una în Hristos și să trăiască și să se iubească ca frații. Apoi, Episcopul Nugent de Lincoln citește scrisoarea arhiepiscopului Cosma Cantuar. Lambeth Palace ține o cuvântare în care se adresează în special Prea Fericitului Patriarh al României. S-a discutat despre succesiunea apostolică și validitatea hirotoniilor anglicane din punct de vedere istoric. Dr. Ioan Mihălcescu a făcut un referat cu subiectul „Necesitatea preoției și caracterul ei sacramental". S-a mai discutat despre Sfânta Euharistie și caracterul ei sacrificial, Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiție, Cartea de rugăciuni și cele 39 articole ale religiei, Sfintele Taine și ierurgiile bisericești, procesul de îndreptare a omului înaintea lui Dumnezeu, viața creștină ca stimulent pentru ecumenicitate. A fost alcătuit și raportul conferinței ținută în perioada : sâmbătă, 1 iunie - sâmbătă, 8 iunie 1935. Înainte de închiderea conferinței, a fost prezentat și punctul de vedere al Sfântului Sinod în privința hirotoniilor anglicane. Biserica anglicană a fost reprezentată de arhiepiscopul Cosma de Canterbury, Primatul Bisericii anglicane. „Comisiunea ortodoxă Română în unanimitate recomandă Sfântului Sinod recunoașterea validității hirotoniei anglicane". Această hotărâre a fost luată numai în condițiile în care vor fi respectate prevederile Bisericii Ortodoxe referitoare la sacrament.
În luna iunie a anului 1936, a urmat călătoria Patriarhului Miron Cristea în Anglia. Se înțelege, era o clipă istorică. Nu era o călătorie de gust omenesc, îndreptățită și aceea dacă ar fi fost, fiindcă în Anglia sunt mai multe de văzut și de aflat. Era însă ceva mult mai însemnat : cea dintâi atingere între două biserici care până atunci nu știuseră una de alta și abia începeau a se cunoaște. Trebuie să vedem care sunt motivele călătoriei Patriarhului în Anglia, care putea spune că un motiv ar fi întoarcerea vizitei episcopilor anglicani și tratativele purtate la București, în vederea accentuării legăturilor; un alt motiv major am putea că spune ar fi fost misionarismul Bisericii noastre. Este necesar a se vedea la fața locului care sunt vederile capului Bisericii, a episcopilor lor, a fruntașilor clerici și intelectualilor credincioși. Acesta a fost de altfel rostul de căpetenie al vizitei în Anglia a neobositului nostru Patriarh Miron. Trebuia văzut, de asemenea, cum sunt văzute în Anglia punctele dezbătute la București.
La sosirea în Anglia, patriarhul Miron rostește o cuvântare prin care mulțumește pentru modul cum a fost primit și își exprimă dorința de apropiere între cele două biserici. Este primit de episcopul Londrei, cu care are o conversație. Are loc o recepție la „Athenaeum", unde personajul principal este, de asemenea, Miron Patriarhul. De ambele părți se exprimă dorința ca lucrările să continue, discuțiile să fie tot mai accentuate pentru a duce la o apropiere treptată între cele două biserici. Din cele prezentate rezulta la momentul respectiv că Biserica anglicană a făcut pași importanți spre unirea cu Biserica Răsăritului.
Această vizită a Patriarhului Miron a avut un răsunet deosebit și în presa vremii. Astfel, se spunea că în 28 iunie 1936 patriarhul a ajuns acolo, a avut parte de o primire foarte bună, cu căldură, el manifestându-și, bineînțeles, mulțumirea. Se dă chiar un ospăț în cinstea patriarhului, Iuliu Scriban fiindu-i însoțitor pe tot parcursul vizitei sale în Anglia. Se ține o Liturghie în cinstea Patriarhului, i se adresează preotului român un cuvânt deosebit cu această ocazie, iar arhiereul nostru a răspuns și el printr-un cuvânt de o înaltă ținută. În timpul vizitei sale, predă Arhiepiscopului de Canterbury un exemplar cu hotărârea Sfântului Sinod Român, din 20 martie 1936, prin care se afirmă că în momentul când autoritățile comunității anglicane vor fi aprobat raportul, recunoașterea hirotoniilor anglicane de către Biserica Română va deveni absolută. Prin aceste schimburi de vizite și discuții care s-au purtat, putem spune că s-a realizat o oarecare apropiere între Biserica Ortodoxă din România și Biserica Anglicană.
