ÎNTÂLNIREA PROMOȚIEI DE OCTOGENARI

Distribuie pe:

Ca de fiecare dată, și în acest an, așteptăm cu nerăbdare și firească emoție ziua reîntâlnirii noastre, a celor care, în urmă cu 62 de ani, părăseam băncile Școlii Pedagogice Române din orașul Reghin, după 4 ani în care, sub îndrumarea minunaților noștri dascăli, ne-am pregătit pentru nobila misiune - cea de învățător. Deși mulți dintre noi doar ce trecusem pragul majoratului, eram pregătiți pentru ceea ce ne aștepta, fiind nerăbdători să intrăm în viață ,,cu drepturi depline", alături de cei mai în vârstă, gândindu-ne cu seriozitate la debutul nostru în profesia pentru care ne pregătisem.

Pe mulți ne așteptau destinații cunoscute, dar, pentru o parte dintre noi, acestea erau total necunoscute, însă simțeam că avem puterea de a învinge greutățile inerente oricărui început. Convingerea că vom reuși avea un temei solid și anume bagajul de cunoștințe acumulate în școală, dar și dorința de a debuta cu succes în activitatea didactică.

Știam că misiunea noastră presupunea multe eforturi pentru a dărui ,,lumină" din propria ,,Lumină", acumulată pe parcursul anilor de școală. Ne amintim cu emoție de versurile cântecului compus de un grup de colegi, cântec de ,,rămas bun", pe care-l fredonam în ultimele zile petrecute pe băncile școlii: „...S-a dus pe veci copilăria,/ Adio, joc nevinovat ! / De-acuma noi vom fi făclia,/ Vom fi lumina unui sat...."

Anii petrecuți la catedră ne-au convins de adevărul cuvintelor scrise de profesorul Dumitru Matei în Prefața cărții ,,Dascăli mureșeni" (vol. V) și anume că: ,,... dascălul este o lumină care se consumă iluminându-i pe alții...". Ca sujitori ai școlii, am trăit cu sentimentul de dăruire zi de zi, la fiecare lecție timp de mai multe decenii, contribuind astfel la formarea personalității și croirea destinelor foștilor noștri elevi, cărora le-am insuflat încredere în îndeplinirea idealurilor lor de viață.

Am păstrat în memorie cuvintele rostite la festivitatea de absolvire, prin care școala pe care o părăseam era numită metaforic ,,... cuibul din care puii își iau zborul..." și așa cum se întâmplă, după legile nescrise ale firii, puii, ajunși la maturitate, după îndelungate peregrinări, se întorc la cuibul din care și-au luat zborul, tot așa și noi am simțit mereu dorința firească de a reveni în locul de unde am plecat.

Urmându-și calea sa, timpul a trecut, parcă, pe neobservate, iar cele petrecute între anii adolescenței și cei ai senectuții au rămas în planul amintirilor. Meditând asupra anilor ce s-au scurs, înțelegem mai profund adevărul celor afirmate de filozoful iluminist Montesquieu: ,,Din nefericire, ne rămâne un interval prea mic între timpul în care suntem prea tineri și acela în care suntem prea bătrâni".

Noi am ajuns la vârsta la care ne refugiem tot mai des în lumea amintirilor, căutând, parcă, regăsirea unor frânturi ale perioadei adolescentine. Cei mai mulți dintre noi am atins venerabila vârstă octogenară. Deși exercitarea profesiei noastre ne-a determinat să ne aflăm în diferite colțuri ale țării, de-a lungul anilor, noi am păstrat în amintire imaginea pitorescului orășel de pe Valea Mureșului. Reghinul a fost și este mereu un reper de suflet pentru noi. Aici, regăsim universul în care ne-am petrecut cei mai frumoși ani ; este locul care ne-a marcat ființa pentru toată viața.

Reghinul ne așteaptă și ne primește oricând. De aceea, dragi colegi, din promoția 1955, sunteți invitați să veniți la întâlnirea ce va avea loc în localul fostei Școli Pedagogice Române, în ziua de 8 iulie, 2017, la ora 9.

Organizatorii acestei întâlniri sunt, ca de fiecare dată, colegii noștri reghineni Emil Husar și Ioan Buțiu, care s-au străduit ca întâlnirile noastre să fie prilejuri de bucurie. Sper să ne revedem cu bine, în număr cât mai mare și de această dată.

Lasă un comentariu