Într-o scrisoare-protest, semnatarii: acad. Nicolae Breban, Aura Cristi, redactor-șef al revistei „Contemporanul", filosoful Sorin Lavric, redactor la „România literară", Monica Șerbănescu, directorul Liceului Pedagogic „Anastasia Popescu" fac APEL în apărarea memoriei filosofului Mircea Vulcănescu. După acea petiție inițiată de o fundație, la care s-au raliat deja academicienii Eugen Mihăescu și Sorin Dumitrescu, istoricul Marius Oprea, scriitorul Răzvan Codrescu și realizatoarea de televiziune Lucia Hossu Longin, academicianul Nicolae Breban și cele trei personalități „dau un semnal foarte puternic, protestând, cu toată fermitatea, față de gestul de ireverență crasă față de un mare cărturar - Mircea Vulcănescu, unul dintre cei mai străluciți reprezentanți ai generației interbelice, autorul unor cărți capitale, precum «Dimensiunea românească a existenței», care face parte, în mod firesc, din patrimoniul spiritual al României."
Ce s-a întâmplat? Consilierii locali din Sectorul 4 al Capitalei au luat decizia, sub presiunea Institutului „Elie Wiesel", „care tratează faptele trecutului în «stil stalinist», stârnind reacția societății civile, dar și a unor figuri de marcă ale intelectualității românești, să schimbe numele Liceului Tehnologic «Mircea Vulcănescu» în Liceul «Traian Popovici»".
Redăm, în cele ce urmează, o parte din APELUL intitulat „În preajma Centenarului Marii Uniri (1918-2018), mari scriitori români-criminali de război? Apel pentru Mircea Vulcănescu", semnat de academicianul Nicolae Breban și de cele trei personalități, în apărarea memoriei marelui filosof: „Protestăm față de un gest de ireverență crasă față de un mare cărturar (…) Am aflat, cu stupoare, că, în urma cererii venite din partea Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel", Primăria Sectorului 4 din București e somată să schimbe numele Liceului «Mircea Vulcănescu». Motivul îl știm: Mircea Vulcănescu a fost subsecretar de stat la Finanțe, în guvernul Antonescu. Asupra distinsului cărturar planează acuza de criminal de război. Trecem, cu dificultate, peste amănuntul istoric că verdictul juridic a fost dat de un tribunal ilegitim, instituit de noul regim bolșevic din România, după cel de-Al Doilea Război Mondial. Trecem, cu dificultate, și peste stăruitoarea impresie de răzbunare postumă, pe care, mai toate actele emise de Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel", o produce în opinia publică. Ideea că istoria se poate judeca pe temei vindicativ și pe criterii de ranchiună ideologică este periculoasă și la nimic folositoare (…) Nu putem trece, însă, peste un detaliu de cultură elementară (…): cine îi contestă valoarea dă dovadă nu numai de rea-voință, dar, mai cu seamă, de o ignoranță pe care nicio împrejurare actuală nu o poate justifica. Mircea Vulcănescu merită mai mult decât ca un liceu obscur, dintr-un colț al Bucureștiului, să-i poarte numele, el își merită locul printre membrii postmortem ai Academiei Române, cum la fel merită ca măcar o universitate din țară să-i poarte numele (…) Din acest motiv protestăm, cu toată fermitatea, față de un gest de ireverență crasă față de memoria unui mare cărturar. Facem un apel către edilii Sectorului 4 să nu dea curs ignobilei somații a Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel". Apelăm, de asemenea, la intelectualii cu răspundere ai țării să nu stea cu brațele încrucișate în fața unui asemenea afront. Când un nume, precum cel al lui Mircea Vulcănescu, este supus anatemei ideologice, trebuie să fim uniți, cu atât mai mult, cu cât nu e pentru prima dată când suntem aduși în fața unor abuzuri de neacceptat! (…) Susținerea verdictelor date de Tribunalul Poporului din 1946, prin demersurile întreprinse, până la ora actuală, de domnul Alexandru Florian, directorul general al Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel", care funcționează sub autoritatea Guvernului României, reprezintă o desconsiderare fățișă a principiilor statului de drept. Inițiativa directorului general al Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel", de a-l trata și pe scriitorul Vintilă Horia drept criminal de război, precum acuzatorii de altădată, dă măsura gravității a ceea ce se poate întâmpla, când faptele sunt interpretate în stil stalinist (…) Mai ales că Alexandru Florian a fost un apologet al lui Nicolae Ceaușescu (autorul unui genocid, dacă ar fi să ne luăm după verdictul judecătoresc), iar în Consiliul de Onoare al Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel" este trecut un ofițer de securitate, activ în perioada celei mai crunte terori (…) Aducem aceste abuzuri în atenția Președintelui României, domnul Klaus Iohannis, și în atenția domnului Călin-Popescu Tăriceanu, Președintele Senatului, cerându-le să inițieze schimbarea Legii 217/2015. Acțiunile excesive, neconforme cu principiile unui stat de drept, privind interpretarea trecutului recent, sunt cu atât mai insultătoare pentru oamenii de cultură români (…) Luând act de răul făcut, Guvernul României are datoria să reformeze această instituție care nu asigură standardele de profesionalitate cerute de împlinirea importantelor atribuții ce-i revin (…) Ne exprimăm nedumerirea că, în condițiile unui stat democratic, Institutul Național pentru Studierea Holocaustului „Elie Wiesel" (înființat la propunerea președintelui Ion Iliescu, în august 2005) califică mari scriitori români (recunoscuți pe plan mondial și predați la prestigioase universități) drept criminali de război, susținând verdicte date de tribunale comuniste - regim calificat «nelegitim și criminal» (…) Ne exprimăm, cu fermitate, dezaprobarea față de măsurile de sprijinire, din partea Ministerului Afacerilor Interne, a unor asemenea abuzuri incalificabile".
De unde vin toate aceste abuzuri, aceste porniri împotriva unor mari personalități ale culturii românești? De la Legea 217/2015! O lege antiromânească, antidemocratică, anticonstituțională, antieuropeană! O lege antinațională, absurdă în toate privințele! O răzbunare, într-adevăr, postumă, insultătoare!
Un atac fățiș la cultura, la spiritualitatea românească! O lege a obrăzniciei fără limite. O lege-șvaițer, trecută prin Parlament, în mod tacit, promulgată, în mare și suspectă grabă, de președintele Klaus Iohannis. O lege promulgată într-un context rușinos! O lege asupra căreia , din păcate, cu toate promisiunile unor parlamentari, nu s-a mai revenit. O mizerabilă provocare, excesivă, supervizată de Alexandru Florian, lege mustind de stupidități, semănând mai mult cu o „lege marțială", care, în rândul „gardiștilor legionari", trece mari personalități ale filosofiei, literaturii, gândirii românești: Mircea Vulcănescu, Mircea Eliade, Radu Gyr, Nichifor Crainic, Petre Țuțea, Vintilă Horia, Emil Cioran, Valeriu Gafencu… Toți, de Alexandru Florian și de Legea lui 217/2015, puși la zid!
Se știe că, după ocuparea României de ciuma bolșevico-stalinistă, au avut loc numeroase procese, urmate de dure condamnări ale „dușmanilor poporului", personalități de seamă ale României, intelectuali condamnați, cică pentru „crime de război" și „crime împotriva umanității", „periculoși" pentru noul regim impus de Moscova. În urma epurărilor și a condamnărilor date de acele Tribunale ale Poporului, intelectuali de seamă au umplut închisorile de la Aiud, Sighet, Jilava, Gherla, Pitești, considerați azi, culmea, în 2017, prin stupida Lege 217/2015, „infractori" și „criminali", puși a doua oară cu spatele la zid, de Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel". Destine tragice au avut (și au!) cei acuzați că au scris „articole denigratoare împotriva bolșevicilor" pe timpul celui de Al Doilea Război Mondial, fiind îndesați în aceeași oală, și Petre Țuțea, și Emil Cioran, și Vintilă Horia, și ziariștii Stelian Neagoe și Romulus Dianu, dar și Valeriu Gafencu. Să nu mai vorbim că stupida Lege 217/2015 constituie și o ofensă adusă, după șase decenii, luptătorilor anticomuniști din munți (Ogoranu, Arnăuțoiu, Paragină, Dabija, Gogu Puiu), condamnați la ani grei de închisoare, pentru că au luptat împotriva unui regim impus, în august 1944, de tancurile și baionetele bolșevice. Considerați „legionari", ei sunt azi condamnați, a doua oară, de niște slugarnici actuali, în această postdecembristă Românie a vânduților și a ciocoilor noi.
Indicând printre victime pe Mircea Vulcănescu și pe Nichifor Crainic, condamnați de comuniști, Alexandru Florian, mai-marele Institutului „Elie Wiesel", anunță că cei doi și alții nu vor mai avea dreptul la plăci memoriale, statui, busturi, ca străzi, școli, licee să le poarte numele în această Românie! Așa au hotărât urmașii celor care, cu 60-70 de ani în urmă, tăiau și spânzurau pe aici, bolșevizau România, îndeplinind, orbește, poruncile primite de sub steaua rubinie a Kremlinului.
Pus la zid este și Radu Gyr, autorul teribilei poezii anticomuniste - „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!", pentru care a fost condamnat la moarte, pedeapsă comutată la închisoare pe viață, apoi la 25 de ani! Radu Gyr a suferit mai multe condamnări și internări în lagărele de la Vaslui, Miercurea Ciuc, Râmnicu Sărat, sub Carol al II-lea, dar și sub comuniști. A fost trimis, drept pedeapsă, de dictatura carlistă, și în linia întâi a frontului din Răsărit, în cel de Al Doilea Război Mondial, fiind rănit, mereu supus, și înainte, și după 23 august 1944, unei dure prigoane.
Zilele acestea, în municipiul Cluj-Napoca, a fost stârnit un monstruos scandal, în urma deciziei aceluiași Institut Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel", sub conducerea lui Alexandru Florian, prin care cere primarului Emil Boc, cu totul de o altă părere, să dea jos numele străzii Radu Gyr, încălcându-se, flagrant, voința românilor clujeni! Și ce stradă, oare, în loc de Radu Gyr, ar dori Alexandru Florian? Nu cumva Kossuth? Nu cumva Horthy Miklos?
Aruncat în Gulagul românesc a fost și studentul basarabean Valeriu Gafencu, considerat acel „Sfânt al Închisorilor". Consilierii locali din Târgu Ocna, unde Valeriu Gafencu, strălucitul student al Universității din Iași, grav bolnav, a fost transferat la sanatoriul-spital, unde și-a găsit și sfârșitul, au hotărât să-i acorde, post-mortem, titlul de „Cetățean de Onoare", celui care nici măcar un mormânt nu are. O organizație pentru monitorizarea antisemitismului, invocând aceeași stupidă Lege 217/2015, a cerut retragerea titlului de „Cetățean de Onoare", acordat lui Valeriu Gafencu! Ce vremuri am ajuns să trăim!
Este cât se poate de clar că această Lege 217/2015 este antinațională, antieuropeană, antidemocratică, este o încălcare grosolană, stridentă, a unor libertăți garantate de Constituție!
