Cu mult timp în urmă, spune o legendă, un rege s-a hotărât să pună deoparte un timp special din an pentru a cinsti și onora pe cei mai talentați și pricepuți dintre supușii săi. Când ziua mult așteptată sosi, o mare mulțime de oameni umplea curtea palatului regal.
Patru finaliști au fost aduși în față și dintre aceștia regele trebuia să aleagă câștigătorul.
Prima persoană prezentată a fost un filantrop bogat. Se spunea că acest om merită să fie onorat nu numai pentru ajutoarele umanitare pe care le făcea an de an, dar și pentru că dăduse săracilor o mare parte din averea sa. A doua persoană era un medic foarte renumit. Regelui i s-a sugerat că medicul ar fi meritat această onoare deoarece zi și noapte își dedică serviciile celor bolnavi. A treia persoană era un judecător distins. Și de această dată, regelui i se spuse că judecătorul merita această onoare deoarece era recunoscut, pentru înțelepciunea sa, pentru dreptatea și pentru deciziile corecte pe care le lua. Cu siguranță, nu exista un alt judecător mai cinstit și mai corect în timpul acela… A patra persoană era o bătrână. Toți cei prezenți au fost extrem de surprinși s-o vadă printre finaliști, deoarece era o femeie modestă. Era greu de imaginat că cineva ca ea putea să fie printre cele mai onorate persoane din împărăție. Prezența ei nu numai că a stârnit curiozitatea regelui, dar l-a și pus pe gânduri. Cine era această femeie? Unul dintre slujitorii săi s-a apropiat și a spus: „Mărite rege, îi vezi pe cei trei oameni - pe filantrop, pe medic și pe judecător. Această femeie le-a fost dascăl!".
