O personalitate de referință pentru municipiul Târgu-Mureș din perioada interbelică a reprezentat-o primarul Emil A. DANDEA (22 ianuarie 1922 - 18 august 1969). Urmaș al unei familii de moți cu vechi tradiții de luptă pentru drepturile românilor transilvăneni, venit cu o temeinică pregătire juridică și cu un spirit organizatoric deosebit, în cele două legislaturi (1922-1926 și 1934-1937), primul primar român al municipiului a contribuit enorm la modernizarea localității, la dezvoltarea economică, edilitară, școlară, dar și la afirmarea elementului românesc în zona mureșeană.
Activitatea sa rămâne notabilă și în domeniul publicisticii, al avocaturii și al vieții politice. Între 1926 și 1928 a fost deputat de Mureș al Partidului Național Liberal, iar în această calitate va rosti un întins discurs, de peste trei ore, care este, după însăși afirmația oratorului, o „profesiune de credință" referitoare la Nemulțumirile Ardealului și chestiunea minoritară, în cadrul ședințelor Camerei Deputaților din 31 octombrie și 1 noiembrie 1928. Acesta a fost ocazionat de analiza Mesajului Tronului (o prezentare a stării națiunii din acel an), asupra căreia erau chemate să-și exprime punctele de vedere partidele politice ale vremii. Cuvântarea nu a fost pronunțată într-un moment întâmplător, pentru că atunci se împlineau zece ani de la Marea Unire; ea dovedește o viziune lucidă asupra stărilor de lucruri din Transilvania, atât în dinamica raporturilor politice, administrative și economice cu Vechiul Regat, cât și în ceea ce privește relațiile dintre etniile din Ardeal, din acel moment istoric.
Impactul acestui discurs a fost deosebit, aspect dovedit de faptul că el a fost reprodus în broșură, la „Imprimeriile Statului" (București, 1928, 100 p.), după notele stenografice apărute în Monitorul Oficial, partea III, din 4 și 7 noiembrie 1928. Promitem o analiză detaliată, viitoare, a acestei luări de poziție, care nu a menajat deloc eșichierul politic românesc de atunci, nici măcar pe membrii Partidului Național Liberal, în numele căruia vorbea Emil A. DANDEA. Pentru moment, ne oprim doar la „o radiogramă a sufletului domnilor de la conducerea partidului maghiar". În discurs, fragmentul pe care îl vom reproduce în continuare a constituit o paranteză necesară pentru înțelegerea iredentismului și românofobiei intelectualității și clasei politice maghiare de atunci, care are reverberații și similitudini până în prezent.
Pasajul (pe care îl transcriem cu exactitate, păstrând ortografia epocii) se regăsește la paginile 56-59 ale menționatei broșuri și el se bazează pe o experiență concretă a vorbitorului: „Am un prieten ungur, de pe băncile școalei, care este acum profesor confesional și căruia pe vremuri îi vorbeam și eu deschis și sincer, fără nici un pericol de trădare, eram colegi de școală, camarazi în armată.
Acesta mi s-a destăinuit cu prilejul unei conversațiuni asupra unei lucrări, asupra chestiunii minoritare. El și-a ușurat sufletul, spunându-mi cam următoarele[...]":
„Țara, națiunea, instituțiile și tot ce este valah e înaintea noastră superlativul odiosului ce trebuie urât din toate puterile și combătut prin toate mijloacele. Orice comunicare sau împăcare cu spiritul acesta și cu situațiunea de egal cu voi este un sacrilegiu."
„În trecutul nostru de dominație, ne-a devenit o a doua natură disprețul valahului."
„Cultură, civilizație pentru noi nu poate fi decât la Budapesta. Bucureștii sunt personificarea bizantinismului și balcanismului celui mai întunecat, unde mergem numai ca să corupem și să facem afaceri în stil balcanic."
„Legile țării le privim din punct de vedere al eludării lor, sau ca să tragem eventualul profit pe care ni-l asigură."
„Nu există între ungur și ungur deosebire, toți vă urâm, toți tindem cu toate mijloacele la păstrarea supremației noastre, ca ceasul reînvierii Ungariei să ne afle îmmulțiți și întăriți."
„De aceea strigăm în contra asupririlor de fapt și închipuite, și de aceea ne plângem fără alegere la Liga Națiunilor, la Papa și la bisericile protestante. Trăim cu amintirea dominațiunii din trecut pentru dominațiunea care are să ne revină."
„Noi folosim toate mijloacele; nu avem ce pierde, ci numai câștiga putem. Frații noștri din Ungaria și amicii noștri din străinătate subminează Statul român, aceia din afară, iar noi dinăuntru."
„Pe ei îi apară situațiunea de străini și pe noi ne apără ei, Liga Națiunilor și, mai ales, legile românești și prostia voastră."
„Cu cât vom avea mai multe libertăți, cu atât vom lucra mai intens, cu cât vom avea mai multe drepturi, cu atât vom fi mai periculoși pentru Statul român, căci nouă, drepturi și libertăți de la români nu ne trebuiesc decât ca să le îndreptăm în contra lor."
„Ungaria ciuntită ne așteaptă și lucrează pentru noi, eroic, cu toate mijloacele, ca și noi. Falsificări de bani acolo, propagandă subversivă aici, pentru secondarea celei din străinătate, toate se fac pentru același unic ideal, idealul reîntregirii coroanei Sfântului Ștefan, care trebuie să vie. Pentru acest scop facem tot. Când credem potrivit, vă dăm și banchete, vă facem curte în cuvinte dulci. Ca indivizi, poate apreciem pe unii din voi, dar iubi nici pe aceștia nu-i putem. Însă colectivitatea voastră o urâm din toată tăria sufletului. A slăbi tot ce este românesc, a-i strica cu tot prețul, a alimenta nemulțumirile, discordia înnăuntru, ponegririle în afară, iată datoria noastră pe teritoriul românesc. Patria pentru noi este maghiară, cea veche. Numai cetățenia forțată, temporară este cea română. De aceea, stăm în cetățenia impusă nouă, până ne vom putea reuni cu Patria. Ce servește consolidarea României, nouă ne strică. Ce este sfânt pentru voi, nouă ne este obiect de batjocură. De aceea este boicotat și afurisit de noi acel care este patriot loial în sens românesc. Pentru ajungerea scopului nostru suprem, nu există cuvânt de onoare, caracter, consecvență, ci posibilitate. Căci existența și fericirea maghiarilor nu se poate încadra în actualele hotare ale României. Cui dintre noi li trebuie drepturi pentru ungurii din România? Le cerem provizoriu, să putem zdrobi cu ele Statul."
