Edgar Cayce despre rugăciunea „Tatăl nostru"
V-am spus de mai multe ori că încerc să scriu o carte cu titlul „Fizica nucleară a minții". Undeva, în unul din capitolele « draft » ale acestei cărți scriam:
„În clipele cele mai grele ale vieții mele , fără ca cineva să mă învețe, când trăiam stări ale conștiinței joase: deprimare, suferință, îndoială, frică, spuneam «Tatăl nostru»."
De fapt cred că reușeam să alung „gândurile negre" repetând la infinit această rugăciune . Și miracolele au început să apară. Am încercat să-mi explic .
„Tatăl nostru" este rugăciunea pe care ne-a lăsat-o Iisus Hristos, ori numai această cunoaștere a provenienței sale ne vorbește de la sine despre puterea și lumina sa.
Mulți descântă de deochi cu „Tatăl nostru" și efectul este întotdeauna imediat. Și nu-i o pură întâmplare faptul simplu ca „Tatăl nostru" purifică și parcă topește... orice energie tulbure care-l împresoară pe cel deocheat.
De fapt, noi - cu toții - suntem ca și deocheați când trăim astfel de stări. Suntem ca într-un întuneric, ca într-o pâslă groasă de ceață, în stare de prizonieri. Mintea noastră și energiile interioare sunt atunci închise în suferință mentală. Vedem cum ne gândim obsedant la un lucru, la un om, la o situație, ne cuprinde insomnia, teama paralizantă, ori îngrijorarea și nemulțumirea, senzația că lumea este făcută numai din durere și... nu mai știm cum să ieșim de acolo. Nu sta prea multă vreme în deprimare, în suferință. Nu căuta prea mult la ce-ai greșit, la ce ai făcut rău, ori la ce au greșit alții față de tine. Ieși din grota stărilor joase ale conștiinței, care te îndeamnă să te simți rău, nefericit, înfricoșat, îngrijorat și nemulțumit. De vei sta prea mult acolo, te vei scufunda în Iad și o vei face prin libera ta alegere. Vizitează Iadul, dar nu locui în el.
Spune „Tatăl nostru" când nu te simți bine. Când ești îngrijorat peste măsură, ori nemulțumit. Când simți că urăști, ori că nu mai poți. Când ești deprimat, tulburat ori nefericit. Când gândul la ziua de mâine te copleșește... Spune „Tatăl nostru"... Ai să observi că te vei lovi de o dificultate puternică. Nu poți să spui „Tatăl nostru". Nu te poți concentra asupra rugăciunii, căci gândul tău zboară tot acolo, în negriciunea mentală, în suferința care te bântuie. S-ar putea să spui primele două-trei rânduri ale rugăciunii, apoi te trezești că ai uitat cuvintele următoare, ori că te gândești tot la suferința ta. Nu renunța. Spune rugăciunea. Căută-o cu mintea, cu tot sufletul tău și spune-o mai departe. Pune mintea ta să se concentreze asupra rugăciunii, până ce o poate spune fără greș, de la început și până la sfârșit. Dacă uiți rugăciunea și dacă te trezești că nu te poți concentra asupra ei... este semn că te afli în câmpuri de suferință, care vor să te rețină în ele, prin puterea Legii Atracției. Mintea va fi atrasă tot mai mult spre conștiința suferinței până ce va ieși de acolo concentrându-se asupra rugăciunii.
Este foarte important să știi că „Tatăl nostru" trebuie repetat. Trebuie spus fără întrerupere, din nou și din nou, cu tot sufletul, cu toată concentrarea mentală, până ce vei simți că te-ai eliberat... din câmpurile care te-au înlănțuit, din suferință. Când vei ieși de acolo, te vei simți liniștit și vei putea să atragi la tine gânduri și sentimente de încredere, de bucurie, de iubire sau măcar de mulțumire. …….. »
„1001 CUGETĂRI" vol. XII
