După câteva discrete și aproape neobservate „ieșiri lirice" în presa locală, Nicoleta Monica Merlescu Călușeriu se încumetă să încredințeze tiparului câteva din poemele compuse și adunate „spre păstrare într-un caiet cu foi volante", nădăjduind că ele vor trezi ecou și corespondență în sufletul cititorului. O face cu reținere și chiar cu o oarecare sfială, argumentându-și, cumva, acest debut editorial întârziat prin „incompatibilitatea" dintre înclinațiile sale artistice și meseria pe care a fost nevoită s-o exercite, ca absolventă a unei școli tehnice comerciale, într-un domeniu ce nu avea nimic în comun cu universul metaforelor.
Temerile Nicoletei Merlescu se dovedesc nefondate: gama largă a claviaturii poetice pe care evoluează autoarea surprinde, în esență, eul uman în complexitatea și dramatismul său, aflat constant sub semnul fragilității, al stelei potrivnice, al echilibrului precar și al incertitudinii. În versuri caligrafiate cu ostenire, delicatețe și migală, regăsim anotimpurile, succedându-se molcom, supuse inexorabilei treceri a timpului, pendulând între speranță și tristețe, amintind, prin ritm și sonorități, de „Chanson d'automne" a lui Verlaine.
Autoarea propune, cu toate acestea, un exercițiu al emoției pozitive, posedă și exploatează cu discreție un inefabil instinct al frumosului, ducându-ne cu gândul la „Corespondențele" lui Baudelaire, la năzuința spre rânduială și armonie, despre care poetul francez spunea că ne face să privim spectacolul terestru ca pe o „corespondență" a ceea ce se află „dincolo". Așa se explică și spațiul generos pe care autoarea îl acordă, în poemele sale, florilor, cu întreaga lor simbolistică de frumusețe spirituală și echilibru interior. Lucrarea ce ni se propune este, de altfel, o plachetă de versuri și un album de artă, fiecare poem fiind ilustrat cu o imagine florală din bogatul „repertoriu" al pictoriței Maria Mera.
În spatele arhitecturii acestui edificiu artistic, în care poezia și pictura se întrepătrund și „conlucrează" întru bucuria minții și a spiritului stă convingerea artistică a editorului cărții - poetul și publicistul dr. Nicolae Băciuț - că versul și culoarea exprimă, în egală măsură, nostalgia purității și, prin aceasta, tot ce avem mai vulnerabil și mai profund omenesc.
Fără îndoială, în „caietul cu foi volante" ale doamnei Nicoleta Monica Merlescu Călușeriu mai sunt „flori ale inimii" , „file fragile" pe care le va încredința tiparului cu mai multă îndrăzneală și curaj.
„Ochiul Creatorului ne privește prin flori…"
„… În timp ce citeam poeziile distinsei doamne, am constatat că dânsa exprimă prin poezie, cu o sensibilitate aparte, ceea ce eu încerc să redau prin pictură…
De ce flori să ilustreze acest volum de poezii? Mama mea m-a învățat de mică faptul că ochiul Creatorului ne privește și prin intermediul florilor, ele ne alină sufletul în momentele de tristețe și ne aduc bucurie la aniversări, în preajma lor devenim mai buni, mai toleranți și mai ales realizăm cât de fragil și trecători suntem prin această lume".
MARIA MERA
