După mai multe amânări ale aplicării Legii nr. 151/2015 privind procedura insolvenței persoanelor fizice, publicată în Monitorul Oficial nr. 464, din 26 iunie 2015, prevederile acesteia intră în vigoare începând cu data de 1 august 2017.
Această lege aduce și persoanelor fizice posibilitatea de a intra în insolvență atunci când sunt copleșite de datorii, însă pentru a beneficia de prevederile ei cei ajunși într-o situație financiară delicată trebuie să îndeplinească anumite condiții.
Potrivit legii, o persoană este considerată insolventă dacă au trecut 90 de zile de la data scadenței unei datorii și nu a plătit-o. Datoriile pot fi sub forma unor credite de orice fel, oricâte la număr, dar și orice alt fel de datorii față de alte persoane (mai puțin cele care rezultă din exploatarea unei întreprinderi).
De prevederile legii beneficiază datornicii cu domiciliul în România, în stare de insolvență, pentru care nu există vreo șansă reală să își revină cu banii într-un an de zile, astfel încât să își plătească datoriile la timp și să ducă un trai decent.
Legea impune și un prag de datorii, acesta fiind de cel puțin 21.750 lei pentru a cere intrarea în insolvență sau de cel mult 14.500 lei, în cazul acesta fiind vorba doar de anumite persoane, care nu au bunuri sau venituri urmăribile și care au peste vârsta standard de pensionare sau și-au pierdut total sau cel puțin jumătate din capacitatea de muncă.
Actul normativ prevede foarte clar care sunt datornicii care nu vor putea recurge la niciunul din mecanismele de insolvență personală, și anume: datornicul care a mai trecut în ultimii cinci ani printr-o insolvență personală, unde procedura a fost închisă din vina sa (a refuzat să respecte planul de rambursare a datoriilor, de pildă, sau a ascuns anumite sume de bani, dând dovadă de rea-credință); cel care a fost condamnat definitiv pentru săvârșirea unei infracțiuni de evaziune fiscală, a unei infracțiuni de fals sau a unei infracțiuni intenționate contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii; cel care a fost concediat în ultimii doi ani din vina sa; cel care, deși apt de muncă și fără un loc de muncă ori alte surse de venit, nu s-a chinuit suficient pentru a-și găsi un loc de muncă sau care a refuzat, în mod nejustificat, un loc de muncă propus ori o altă activitate aducătoare de venit; cel care a acumulat datorii noi, prin „cheltuieli voluptuare" (cheltuieli de lux care nu au nimic în comun cu necesitățile unei persoane), în timp ce știa că este în stare de insolvență, și cel care se află deja într-o procedură de insolvență.
