Răspunsul la această întrebare este că de ani de zile Uniunea Europeană somează România să exporte gaze naturale în țările membre UE din Vest. Și astfel, România presată de Comisia Europeană, din data de 31 mai 2017 pe gazoductul Arad-Szeged, livrează zilnic Ungariei aproape 2000 de MWh, mai exact cantitatea de gaze corespunzătoare alimentării a circa 10.000 de consumatori. „Responsabilii" pentru exportul de gaze către Ungaria sunt, susține Nicolae Havrileț, președintele ANRE, „companiile ENGIE, fostul GDF, și trader-ul C-GAZ. Solicitați - de revista Capital - să comenteze subiectul, reprezentanții ENGIE au precizat doar că informațiile solicitate au caracter confidențial".
Poziția oficială a Guvernului României în această problemă nu este cunoscută până acum. De ce Uniunea Europeană ne presează să exportăm gaze în timp ce România importă din Rusia acest produs energetic? Deocamdată este o necunoscută. Se știe doar că „România are un infrigement (o convenție) temporar suspendat, pentru amânarea procedurilor și investițiilor care să permită un export mare de gaz către alte țări din UE".
Totuși, „România este presată, de mai mulți ani, de către Comisia Europeană să adopte legislația necesară exporturilor fizice de gaze în țările membre și să facă investițiile necesare pentru ca aceste fluxuri să se facă în cantități cât mai mari. Legislația europeană obligă statele membre să asigure transportul de gaze prin conductele de interconectare în ambele direcții, și în sensul de import, dar și de export, motivul fiind sporirea securității în aprovizionare", se mai arată în revista Capital.
Nemulțumirile Comisiei Europene cu privire la aplicarea regulilor stabilite de aceasta pentru asigurarea exportului de gaze sunt dovedite de „inspecțiile inopinate la sediile Romgaz, Transgaz și OMV Petrom, aceste companii fiind suspectate de faptul că s-ar fi înțeles între ele pentru a bloca exportul de gaze din România către alte state membre UE. Comisia are îngrijorări că firmele implicate ar fi încălcat legislația europeană antitrust care interzice înființarea de carteluri și practicile restrictive, precum și abuzul de poziție dominantă (articolele 101 și 102 din Tratatul de funcționare a UE)".
Deci, Uniunea Europeană ne somează și ne impune să apli-căm necondiționat prevederile Tratatului de funcționare privind exportul de gaze, chiar dacă România importă din Rusia gaze naturale (mai ales iarna) la un preț, până nu de mult, mai mare decât cel din producția proprie. E de neînțeles cum guvernul aflat în funcție atunci a acceptat să semneze necondiționat Tratatul cu pricina, în timp ce consumatorii români plăteau mai scump gazele importate, și prin intermediari din Germania și Ungaria? Sperăm ca actualul guvern să clarifice situația și să nu mai accepte necondiționat reguli impuse de UE în defavoarea românilor, care le afectează negativ veniturile și nivelul de trai.
Poate, peste doi-trei ani, când țara noastră va ajunge un jucător important pe piața gazelor din regiune, după ce vor fi extrase gaze naturale din Marea Neagră, să fie în măsură să exporte gaze, dar nici atunci în condițiile impuse de Uniunea Europeană, având în vedere cantitatea și prețul. Este cunoscut faptul că zăcământul respectiv este de peste 100 de miliarde de metri cubi, cantitate care depășește ceea ce se obține acum pe timp de 10 ani din producția locală. Important de precizat e faptul că atunci când gazele extrase din Marea Neagră vor „circula" prin rețeaua de conducte Isaccea-Negru Vodă și către Ucraina, Bulgaria și Grecia, firma americană care va extrage gazele îi va concura direct pe ruși pe piața din regiune, încât aceștia să nu mai poată dicta condițiile de livrare și de preț.
