Miercuri, 19 iulie, la Galeria „Cuvântul liber" a avut loc vernisajul expoziției de pictură intitulată „Ecou" a artistului Constantin Șandor.
Au prezentat: Mariana Cristescu, Lazăr Lădariu, Nicolae Băciuț, doamna Angela Fodor (diriginta protagonistului), precum și autorul tablourilor.
IOANA FLOREA
Florile au avut, de-a lungul istoriei, numeroase întrebuințări, nu doar pentru decorațiuni sau pentru mirosul lor.
În Persia și, în general, în Orientul Mijlociu, oamenii foloseau florile pentru a-și exprima sentimentele, practica fiind foarte extinsă în epoca victoriană. Spre deosebire de timpurile moderne curtoazia avea alte forme de manifestare, mai puțin agresive decât acum, florile fiind imortalizate inclusiv în bijuteriile oferite doamnelor.
Exista o cultură a Botanicii, o apreciere profundă a florilor și ierburilor. Și acum bărbații - și nu doar ei - oferă flori persoanelor dragi, dar codul mesajului s-a pierdut.
Floriografia era nu doar o artă, ci și o știință a codificării mesajelor. Florile puteau fi trimise pentru a dezvălui sentimente de dragoste și afecțiune, însă, aranjate într-un anume mod, mesajul devenea negativ, chiar amenințător.
Mesajul florilor nu este deloc unul simplu, chiar a apărut un dicționar pe acest subiect.
Floriografia a intrat în cultura europeană în 1809, odată cu publicarea listei alcătuite de Joseph Hammer-Pugstall, intitulată „Dictionnaire du language des fleurs." Primul volum important îi aparține doamnei Louise Cortambert (sub pseudonimul Madame Charlotte de la Tour): „Le language des fleurs", în anul 1819.
Apoi au apărut numeroase cărți în același gen, dar unele ofereau definiții contradictorii.
Florile sunt nelipsite de la cele mai importate evenimente din viața noastră, reprezentând „calea spre frumusețea interioară, spre puritate".
Mirosul lor ne încântă simțurile, iar frumusețea lor ne îmblânzește inima. Prin formă, culoare și mireasmă, fiecare floare poartă cu ea o poveste, reprezintă un simbol, ce o particularizează. A oferi flori este o tradiție aproape universal răspândită. Iată câteva semnificații ale celor mai cunoscute și mai îndrăgite flori.
Aloe: vindecare, protecție, afecțiune
Angelica: inspirație
Arborele vieții: prietenie veșnică
Busuioc: urări de bine
Dafin: glorie
Suzana cu ochi negri: dreptate
Mușcata: alinare pentru inima mea
Mușețel: răbdare
Crizantema: veselie
Trifoi alb: Gândește-te la mine!
Coriandru: prețuire în secret
Bujor - rușine, timiditate, sfială
Crin - virtute, frumusețe, eleganță, și ține pe nepoftiți departe
Crizantema - bucurie, „ești o prietenă minunată"
Floarea Soarelui - loialitate, dorințe
Flori uscate - iubire respinsă
Feriga - sinceritate
Frezie - inocență
Garoafa - fidelitate fără sfârșit dragoste durabilă
Ghiocel - prieten la nevoie
Gladiola - generozitate, floarea gladiatorilor, sinceritate
Iasomie - grație și eleganță
Iris - mesaj, credință, înțelepciune, soartă
Lalea - faimă, renume
Levănțica - puritate, tăcere
Liliac alb - tinerețe, inocență
Liliac mov - prima iubire
Margareta - soartă, simplitate
Magnolia - dulceață, frumusețe, dragoste de natură
Mușcata - alegere, preferință, prioritate, gentilețe
Narcisa - respect, vanitate
Panseluțe - dragoste, „mă gândesc la tine"
Petunia - resentiment, furie, „prezența ta mă întristează"
Trandafir - dragoste
Trandafiri în buchet - mulțumiri
Violete - Încredere, modestie
Zambile - drăgălășenie, „mă voi ruga pentru tine"
Aceste plante extrem de gingașe pot face un gest care nouă ni se pare din ce în ce mai greu de întreprins: transmiterea sentimentelor față de cei pe care-i apreciem.
„Dumnezeu a iubit florile și a inventat sufletul; omul a iubit florile și a inventat vaza" (Jacques Deval).
Aș spune că Dumnezeu, care a iubit și florile, și omul, a pus și pensula în mâinile pictorilor, spre a le nemuri și a ne lumina sufletele. Ceea ce se poate vedea și aici, în tablourile lui Constantin Șandor, expuse în micuța noastră galerie.
