În Monitorul Social - o platformă care reflectă realitatea înconjurătoare și problemele cu care se confruntă România, prezintă informații despre felul în care este distribuită sărăcia și bogăția, despre structura pieței muncii, despre decalajul dintre diferitele regiuni - a publicat, recent, un studiu despre românii cu vârsta cuprinsă între 18 și 64 de ani care au ocupație, dar nu sunt angajați, cei mai mulți dintre ei fiind agricultori de subzistență.
Potrivit studiului, 58,5% dintre românii cuprinși în această categorie socială trăiesc în sărăcie și excluziune socială, deoarece aceștia, deși sunt foarte săraci, la un nivel similar cu șomerii, ei nu beneficiază de niciun fel de protecție socială din partea statului.
„Majoritatea oamenilor ocupați, dar neangajați din România sunt agricultori de subzistență. Proporția lor în populația generală este considerabilă, adică 2,4 milioane de români, cu mult peste orice altă țară din Uniunea Europeană.
Unii reprezentanți ai sindicatelor susțin că și agricultorii care cultivă doar pentru propriul consum ar trebui să beneficieze de ajutorul de șomaj, întrucât această activitate nu asigură un trai decent. Însă, pentru ca acest lucru să se realizeze trebuie schimbată legislația.
În primul rând, avem o definiție deficitară a șomajului. Conform acesteia, persoanele care dețin un teren, chiar dacă este mai mic de un hectar, sunt considerate ca fiind persoane ocupate. Or, dacă acestea își plantează roșii, castraveți sau ceapă, statul va considera că ele au o ocupație și, prin urmare, își pot duce existența într-un mod decent fără niciun fel de ajutor social.
În România, rata șomajului este de aproximativ 6%, însă, dacă îi adăugăm și pe agricultorii de subzistență în statistici, constatăm că de fapt rata șomajului ar trebui să fie mult mai mare, chiar de 30%. Este extraordinar de mult. Sunt oameni care nu au nicio opțiune (o mare parte dintre ei trăiesc în mediul rural) și care sunt excluși din sistemul de protecție socială și de la asigurarea unui venit minim de subzistență, conform drepturilor constituționale pe care le are fiecare cetățean.
Este o categorie socială care, din păcate, este în afara sistemului de protecție socială. Sunt niște oameni care, deși muncesc zi de zi, câștigă foarte puțin. Unii dintre ei nici măcar nu reușesc să atingă nivelul de subzistență sau de supraviețuire.
Conform estimărilor Ministerului Agriculturii, circa trei milioane de proprietăți au suprafețe mai mici de un hectar, iar numărul total de gospodării țărănești este de aproximativ 4,5 milioane", se arată în studiul Monitorului Social.
