Ilie în adevăr va veni și va așeza la loc toate! (Matei 17, 11)
Ieri Biserica lui Hristos cea dreptmăritoare a prăznuit pe sfântul, slăvitul și marele prooroc al lui Dumnezeu, Ilie Tesviteanul, pe marele râvnitor al adevărului, pe mustrătorul împăraților celor fără de lege. Am cinstit pe cel mai râvnitor prooroc al Legii Vechi, pe învățătorul poporului celui depărtat de Dumnezeu, pe pedepsitorul proorocilor mincinoși, pe marele făcător de minuni Ilie, căruia stihiile i s-au supus și s-a învrednicit să vorbească cu Dumnezeu pe muntele Horeb și cu Iisus Hristos pe Tabor. Patria acestui mare prooroc a fost țara Galaadului, de cealaltă parte de Iordan care se mărginește cu Arabia și cu cetatea Tezvi, după care s-a chemat și Tesviteanul. Acest prooroc era din seminția lui Aaron și, încă de la naștere, s-a arătat că va sufla cu focul dumnezeirii și va arde pe cei fără de lege cu foc. La naștere, tatăl său, cu numele de Sovac, a văzut niște bărbați îmbrăcați în haine albe vorbind cu pruncul și învelindu-l cu foc și băgându-i foc în gură să mănânce.
Acestea văzându-le tatăl său, s-a dus la Ierusalim și a spus preoților vedenia aceea, iar unul dintre preoți, bărbat înainte văzător, i-a zis: „Nu te teme, omule, că vedenia pe care ai văzut-o pentru pruncul tău este spre slava lui Dumnezeu, căci acest prunc va fi locaș al luminii darului lui Dumnezeu și cuvântul lui va fi ca focul de puternic și lucrător. Râvna lui către Dumnezeu va fi fierbinte și el va judeca pe Israel cu sabia și cu focul". Deci, crescând pruncul și ajungând în vârsta desăvârșită, a devenit un mare prooroc și propovăduitor al dreptei credințe în Dumnezeu și un prea râvnitor al poruncilor Lui. Pe vremea aceea împărățea peste Israel împăratul Ahab. Acesta, urmând în răutate celorlalți împărați închinători la idoli care au fost de la Ieroboam, a ascultat de soția sa, Izabela, și a silit poporul să se închine idolului Baal adus de ea din Sidon, nelăsându-l să se închine adevăratului Dumnezeu, în templul din Ierusalim. Văzând Ilie atâta rătăcire de la credință a poporului Israel și atâta orbire și întunecare, umplându-se de râvnă dumnezeiască, s-a dus înaintea lui Ahab și, după ce l-a mustrat pentru nebunia și idolatria lui, l-a amenințat, atât pe el, cât și pe tot poporul cel orbit și înșelat de el, că vor fi pedepsiți cu mare pedeapsă de Dumnezeu. Apoi i-a zis: Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel înaintea Căruia slujesc eu; în acești ani nu va fi nici rouă, nici ploaie, decât numai când voi zice eu! (III Regi 17, 1).
„REFLECȚII SUFLETEȘTI" vol. II
