Preotul primei biserici prezbiteriene din Pittsburgh, Bruce Thilemann, a fost abordat de un slujitor laic: „Voi, predicatorii, vorbiți atât de mult despre dărnicie, dar când trebuie să aplicați ceea ce spuneți, aplicați «teologia ligheanului»". Auzind această remarcă, Thilemann l-a întrebat: „Ce înseamnă această «teologie a ligheanului»"? Enoriașul i-a răspuns: „Aduceți-vă aminte ceea ce a făcut Pilat, atunci când trebuia să ia o decizie cu privire la Domnul Isus. El a cerut un lighean în care și-a spălat mâinile. Domnul Isus însă, cu o noapte înainte ca să fie arestat, judecat și crucificat, a luat un lighean și, în umilință, a spălat picioarele ucenicilor. Aceasta-i teologia ligheanului!
Pilat era un om ambițios. Atunci când a trebuit să ia o decizie n-a vrut să-și riște poziția și nici să-și sacrifice averea. A cerut un lighean și, spălându-și mâinile, a vrut să scape de orice responsabilitate. Domnul Isus era atât de aproape de sfârșitul slujirii Sale, dar, cu toate acestea, a cerut un lighean și a spălat picioarele celor ce nu meritau și chiar a celui ce era pregătit să-L vândă. El a fost gata să se sacrifice pe Sine, ca să împlinească nevoile celor din jur.
