„Povestea părintele Cleopa despre cum se ruga un bătrân din pustia scetică: Acesta, venind un frate la dânsul, l-a întrebat:
- Fiule, ce este pe la Alexandria? Ce face lumea?
- Părinte, îi mare secetă; a răspuns fratele.
- Dar de ce nu vă rugați? a zis bătrânul.
- Ba ne rugăm, părinte! Au scos și sfintele moaște și icoanele, au venit preoții, au făcut Sfântul Maslu cu arhiereii pe câmp, cu procesiune mare. Se roagă și tot nu plouă!
Dar bătrânul a zis:
- Arătat este că nu vă rugați!
- Ba ne rugăm, părinte! stăruia fratele.
- Fiule, dacă-i așa, hai să ne rugăm oleacă!
Ca să-i arate care-i adevărata rugăciune, a ridicat bătrânul mâinile în sus și s-au făcut degetele lui ca zece făclii de foc și fața lui ca soarele. Și nu le-a lăsat în jos timp de un ceas. Și în timpul ăsta, cum era senin și secetă, au venit nori, s-au îngroșat norii, au început tunete și fulgere și a plouat așa de tare în jurul lor și-n tot Egiptul, încât a strigat fratele:
- Părinte, părinte, coboară mâinile în jos că mă îneacă apa! Și atunci părintelui, când a coborât mâinile, i s-a făcut fața iarăși ca mai înainte".
„Când vă rugați pentru un lucru, să credeți că l-ați și primit și-l veți avea".
(Mt 21,22). Ați auzit care-i adevărata rugăciune? Așa să ne rugăm și noi!
