Motto: „Școala va fi școală când omul va fi om și statul va fi stat" (Mihai Eminescu)
În mod normal, în prima duminică a lunii iulie, ar fi trebuit sărbătorită Ziua Justiției. În anii trecuți, cu acest prilej, gestionarii dreptății organizau seminarii, mese rotunde, forumuri, simpozioane și alte sindrofii, în cadrul cărora erau scoase în evidență marile realizări din domeniu, rezultatele cel puțin „încurajatoare" la norma de cătușe, dar și neajunsurile înregistrate, urmând, firește, ca aceste „disfuncționalități" să fie rezolvate într-un viitor mai mult sau mai puțin sau deloc apropiat. Titlurile comunicatelor erau grăitoare: „Rolul autorității judecătorești în sistemul puterilor statului", „Priorități actuale ale profesiilor juridice în înfăptuirea justiției" și alte subiecte ale căror profunzimi abisale umpleau norodul de admirație și respect. Concluziile erau, și ele, mai mult decât irefutabile, sens în care cităm, la întâmplare, din gândirea unui fost ministru de resort: „Doar prin creștere economică se vor putea mobiliza mai multe resurse pentru sprijinirea sistemelor publice de sănătate, învățământ, apărare, justiție". (Senzațional. Păcat că n-am știut înainte, să ne mobilizăm în mod corespunzător.)
Per total, Ziua Justiției era, cu adevărat, o sărbătoare, și încă una „de suflet", cum se spune: cei aflați (deocamdată) în libertate își dădeau seama ce rol uriaș și ce importanță colosală au puterea judecătorească și partenerii ei („binomul"? - horribile dictu) în consolidarea statului de drept („mafiot", după cum îl caracteriza, recent, chiar fostul președinte), iar prin pușcăriile pline-ochi, pârnăiașii - de bucurie că „vor fi întărite relațiile instituționale" și justiția va fi și mai independentă - sărbătoreau și ei, potrivit posibilităților, bătându-și în cap cuie de firmă.
Anul acesta, însă, fiesta nu s-a mai produs: taman când poporenii se pregăteau mai abitir, scoțându-și de la naftalină maieurile și șlapii de zile mari, în semn de adânc omagiu pentru bătrâna zeiță cu năframa pe ochi și cântarul în mână, CSM a anunțat, sec și fără explicații, că, din lipsă de fonduri necesare organizării, marea sărbătoare va fi anulată, ceea ce s-a și întâmplat.
Totuși, totuși: deși n-a avut bani să pună de-o manifestare, de-un „workshop", acolo, statul de drept n-a stat cu mâna-n sân: întrucât toate problemele din învățământ erau rezolvate (abandon școlar, renovare clădiri, asigurare manuale, autorizații sanitare, transport elevi etc.), Ministerul Justiției, Ministerul Educației, Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Public, aflate într-o duioasă și nezdruncinată „relație instituțională", au pus umărul cot la cot și au produs un protocol în baza căruia va fi introdusă educația juridică în școli. Această educație, odată băgată în școală, „va promova statul de drept și democrația în societate, în general, și în rândul tinerelor generații, în special, prin comunicarea de noțiuni de educație juridică adaptate la nivelurile de învățământ primar, secundar și liceal, într-o manieră atractivă care să conțină informații relevante pentru elevi și pentru profesori".
Cităm, în continuare din document („într-o manieră atractivă", sperăm), fascinați de culmile perfecțiunii pe care nu gândeam că le mai poate atinge limbajul de lemn, dar și de utopiile (ca să nu spunem năzbâtiile) pe care se întemeiază dânsul: „Printre domeniile care vor face obiectul educației juridice în unitățile de învățământ preuniversitar sunt: Constituția României, drepturi, libertăți și îndatoriri fundamentale, aspecte privind procesul legislativ, aspecte cu caracter general privind organizarea și funcționarea sistemului judiciar, elemente de bază ale dreptului civil și penal, formele răspunderii juridice, elemente de prevenire și combatere a corupției (ha? - n.n.). Educația juridică în școli va susține, totodată, implicarea altor parteneri ai justiției (serviciile? - n.n.) în acest demers - instituții și autorități publice cu relevanță pentru domeniul justiției, reprezentanți ai profesiilor liberale precum: avocați, notari publici, executori judecătorești, mediatori practicieni în insolvență, precum și reprezentanți ai societății civile care sunt invitați să adere la obiectivul promovării educației juridice în unitățile de învățământ preuniversitar".
În fine, pentru ca toate aceste cunoștințe teoretice să se fixeze în mințile fragede ale școlerilor, „vor fi organizate vizite ale elevilor la Ministerul Justiției, la Ministerul Public, la sediile unor autorități cu relevanță în domeniul justiției, precum și la instanțe și parchete".
…Ca să vadă ce? - fie-ne cu iertare: mașinăria ruginită a sistemului judiciar, care - vorba dlui Tudorel Toader - „scârțâie din toate încheieturile"? Constituția - un fel de „carte uitată pe noptieră", răsfoită, din când în când, doar ca să poată fi șmecherită și călcată mai vârtos în picioare? Și cine o să le predea „elemente de prevenire și combatere a corupției"? Cumva, procurorul Portocală? Dar „elementele de bază ale dreptului penal"? Cei care au băgat-o la zdup pe Rarinca? Dar principiile dreptului civil? „Specialiștii" în restituiri imobiliare? Și etc., și etc.
La drept vorbind, inițiatorii nici n-ar fi trebuit să-și bată capul să moșească mărețul protocol… cvadripartit, căci educația juridică a tinerei generații e în plin avânt: văzurăm, doară, cum plozii, cărați în cârcă ori împinși cu căruciorul, au protestat, în iarnă, împotriva Ordonanței 13 și sunt, din fragedă pruncie, familiarizați cu termenii juridici (ca de exemplu „muie", scuzați). Pe de altă parte, „denunțul" a constituit, nu-i așa, subiect la Olimpiada de Română, măgăreața căzând pe capul lui Moromete.
Așa că, bazele fiind puse, noua „curiculă" nu va face decât să consolideze cunoștințele acumulate în materie juridică, încât, la proxima Zi a Justiției, tânăra generație va marca sărbătoarea prezentând studii și eseuri pe măsură, de exemplu: „Tehnici și procedee revoluționare în ancheta penală - testarea procurorilor cu detectorul de minciuni"; „Întrebuințarea hârtiei igienice ca suport pentru întocmirea unui denunț"; „Nuanțele semantice ale enunțului juridic formulat de magistratul Negulescu : Lasă-mă, mânca-ți-aș gura, că-s periculos rău de tot, mă jur că-s foarte periculos…" ; „Studiu de caz: Cine-a ars becu' la SIPA și impactul pericolelor electrice asupra relațiilor cu partenerii strategici"; „Rolul și semnificațiile sufrageriei în procesul electoral"; „Șpaga - pilon de nezdruncinat al statului de drept". Și așa mai departe.
…Totuși, totuși: oare de ce toate aceste instituții croșetează „protocoale" fanteziste, dacă nu de-a dreptul ridicole, în loc să-și facă ordine în propriile ogrăzi și, mai ales, printre propriii slujbași?
…Căci, vorba lui Marin Sorescu: „Bieții copii! Ce să mai învețe, mă, de la ăi mari?"
