Am participat în calitate de invitată la deschiderea oficială a taberei de sculptură de la Oarba de Mureș, cea de-a 11-a ediție și ultima. Din perspectiva trecutelor ediții, de care nu sunt străină, sunt multe lucruri noi și frumoase aici. Debutul meu la aceste tabere de sculptură de la Oarba de Mureș a avut loc, în anul 1985, cu prima ediție, când am fost luată de la Muzeul de Artă, unde lucram ca muzeograf, și dusă la Oarba de Mureș și am văzut un șantier de creație, un șantier în care se creau sculpturi, pe care trebuia să le prezint la vernisajul care urma. Articolul pe care l-am scris atunci despre ele a apărut în „Vatra", partea de ilustrație cu imagini ale sculptorilor fiind realizată de Radu Ceontea. Apoi, în decursul anilor, de câte ori mergeam în tabără, în timp ce sculptorii ciopleau piatra, pe deal, în căldurile verii, încercam să găsesc în imaginația mea o formă de activitate umană pe scara celor mai solicitate ca efort, care să întreacă efortul de acolo. De aceea, în decursul anilor n-am precedat să mai iau atitudine față de părăsirea lor, fără să uit valoarea de creație și caracterul lor omagial.
Lucrurile frumoase care se întâmplă acum pornesc de la Consiliul Județean, cel care patronează acum tabăra, cu alte resurse și cu alte finalizări. Așa cum se știe, domnul Vasile Balaș a avut inițiativa și a făcut propunerea în calitate de consilier județean ca Oarba de Mureș, cu tot ce implica, să treacă la Consiliul Județean. În acest fel, la deschiderea taberei, vicepreședintele Consiliului Județean, Alexandru Câmpean, a prezentat și pasul următor după închiderea ediției. Un plan amplu, elevat, contemporan ca viziune muzeistică, în care toate elementele care țin de acest loc, începând cu cota jertfei 405, obeliscul, sculpturile, un muzeu. Drumuri de acces vor fi incluse într-o ofertă de amenajare printr-un concurs național de arhitectură ambientală, desfășurat prin Ordinul Arhitecților din România. Sunt 52 de hectare. Partea de conservare și valorificare va trece la Muzeul de Artă, cu susținerea financiară a Consiliului Județean.
Se știe că Asociația Cultul Eroilor a dorit amenajarea acestui loc, a propus chiar un tip de mausoleu, am cunoscut proiectul. Proiectul îi aparținea unui apropiat al Asociației Cultul Eroilor, Iuliu Togănel, care a realizat mai multe monumente comemorative prin cimitirele județului, acolo unde primarii mai uită că acestea sunt importante. Iuliu Togănel nu mai este printre noi, pios omagiu și calde cuvinte de aducere aminte, chiar dacă acel proiect n-a prins viață, tema mausoleului a fost una dintre cele mai frustrante pentru mulți dintre noi.
Tabăra de la Oarba de Mureș a debutat în socialism, iar stilul în artă era realismul socialist, ca formă de expresie artistică, supusă ideologiei partidului comunist. Sculptorii n-au ținut cont de acest lucru, n-au realizat sculpturi realist-socialiste în nicio ediție până în 1989. Ce mirat a fost Eugen Trâmbițaș, secretarul cu propaganda, la prima ediție, dar n-a ripostat și nici n-a impus ca la edițiile următoare sculpturile să arate altfel. Așa cum poate am mai spus, sculptorii au pornit de la ipostaza de omagiere „transcedentarea jertfei prin artă" de la Constantin Brâncuși, de o profundă spiritualitate românească, cu arhetipuri culturale de amintire a celor care s-au jertfit în sensul nostru strămoșesc.
Cu energiile care s-au declanșat acum, dacă lucrurile vor continua așa, Oarba de Mureș o să fie unul dintre locurile cele mai vizitate din România, așa cum, de fapt, merită.
