Motto: „Trăiască frumoasa și cumintea limbă românească!... Fie în veci păstrată cu sfințenie această scumpă Carte de boierie a unui neam călit de focul atâtor încercări de pierzanie" - Ion Luca Caragiale (1852-1912) dramaturg, scriitor, publicist.
Românilor din Harghita, Covasna și parte din Mureș, unde limba română este una a disperării, a tăcerii și a fricii, iar pentru marii democrați europeni din neamul lui Atilla este una.... străină !?
Limba noastră
Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată
Un șirag de piatră rară
Pe moșie revărsată.
Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.
Limba noastră-i numai cântec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zări albastre.
Limba noastră-i graiul pâinii,
Când de vânt se mișcă vara;
În rostirea ei bătrânii
Cu sudori sfințit-au țara.
Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codrii veșnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeșnici.
Limba noastră-i vechi izvoade.
Povestiri din alte vremuri;
Și citindu-le-nșirate -
Te-nfiori adânc și tremuri.
Limba noastră îi aleasă
Să ridice slava-n ceruri,
Să ne spuie-n hram și-acasă
Veșnicele adevăruri.
Limba noastră-i limbă sfântă,
Limba vechilor cazanii,
Care o plâng și care o cântă
Pe la vatra lor țăranii.
Înviați-vă dar graiul,
Ruginit de multă vreme,
Ștergeți slinul, mucegaiul
Al uitării-n care geme.
Strângeți piatra lucitoare
Ce din soare se aprinde -
Și-ți avea în revărsare
Un potop nou de cuvinte.
Nu veți plânge-atunci amarnic
Că vi-i limba prea săracă,
Și-ți vedea cât îi de darnic
Graiul țării noastre dragă.
Răsări-va o comoară
În adâncuri înfundată,
Un șirag de piatră rară
Pe moșie revărsată.
Alexei Mateevici (1888-1917), scriitor român basarabean
Această versiune este formă completă și corectă a poeziei „LIMBA NOASTRĂ" scrisă de preotul patriot Alexei Mateevici din România, zona Basarabiei. Ea a constituit din anul 1994 și „IMNUL DE STAT" al Moldovei, o regiune-țară impusă de vitregiile vremelnice de către aceia care azi ne dau mari lecții de democrație și de europenism.
Prin această poezie, doresc să aduc un omagiu și o încurajare tuturor românilor din județele mai sus amintite, care sunt sub o teroare psihică de 28 de ani, teroare venită din partea minoritarilor-majoritari zonali: Obrăznicia autonomisto-nemeșească este bine cunoscută... grav este faptul că cei care reprezintă România la vârf cu toți acoliții politici, de la cel mai mic și până la cel mai mare, care pentru câteva voturi uită de tot ce este românesc în centrul țării. Rușine să vă fie, cozilor de topor, care uitați de jertfele milioanelor de români pe altarul Patriei... Să aveți parte de liniștea pe care o au și frații noștri umiliți și batjocoriți și lăsați fără limba strămoșească... Parlamentarilor Ardeleni! Cum mai puteți dormi? Cum mai puteți mânca la masă cu soția, copiii, mama, tata și frații? Cum mai dați mâna cu noi când veniți să cerșiți voturile, promițând marea și sarea? Sunteți cu toții niște farisei și mincinoși și care mai devreme sau mai târziu veți plăti trădarea de neam, țară și limbă sfântă românească. Prin mine, un umil preot, dar cu dragoste de neam și țară, cărturarul umanist, poet și scriitor român, Gheorghe Asachi (1788-1869) vă dă un răspuns faptelor voastre de „trădare și indiferență națională": „Un NUME BUN după moarte este o prețioasă economie care o putem lăsa urmașilor. Nenorociri de tot felul pot răpi averea ce le-am lăsat economii, dar un NUME BUN după moarte ce decurge din faptele publice folositoare nației, ne înconjoară cu o viață îndoită" sau, cum au spus odinioară părinții filocalici : «Faptele bune sunt asemenea uleiului: ies întotdeuna la suprafață»". Să nu uităm cuvintele Sfântului Ardealului, Arsenie Boca: „CINE ARE MINTE, SĂ IA AMINTE".
„REFLECȚII SUFLETEȘTI" vol.II
