• Legile civile și penale sunt interpretări tehnice, cu diviziuni și subdiviziuni, ale legilor lui Moise.
• Aspirațiile mele au fost mai mult aer decât clanță.
• Fii liber în limita bunului simț și legile nu vor avea nimic împotrivă!
• Unde să mă ascund de mine dacă nu într-un alt sine!? Numai să mă lase orgoliosul de mine să am un al doilea sine!
• A tăcea când nu trebuie este similar cu o gălăgie strigătoare la cer.
• Dacă învățământul românesc s-ar debarasa de toate inutilitățile care se predau în el, ar fi ca mierea la care toți tinerii ar trage, nădăjduind speranța că s-ar putea măcar linge pe degete. Așa rămâne untura de pește, pe care în copilăria mea, eram nevoiți să o înghițim cu polonicul linguriței.
• Citesc undeva că va fi interzisă folosirea animalelor în spectacolele de circ. Dar folosirea oamenilor în spectacole de circ mediatic, de la unele emisiuni tv, când va fi interzisă?
• Aviz pentru cei care visează autonomii pe pământul sfânt al României: Suntem un popor de pietre tari, care se arată doar când apele sunt mari! Atenție ce stârniți pentru că nu veți ști niciodată ce veți culege!
• Opoziția din P.S.D. e mai mare decât opoziția partidelor din opoziție.
• Știe cineva, P.N.L. mai există sau i s-a înmuiat săgeata de la atâta căldură.
• Libertatea prea mare dezrădăcinează. Nu dau exemple, dar știu un caz!
• Am tot mai mult sentimentul că cei care ne conduc sunt niște slugi care au ajuns la cămara stăpânului. Ei nu vor să conducă în locul stăpânului, ci vor să fie lăsați în pace să se dea importanți și să fure cât pot. De aceea ne calcă toți în picioare. De aceea oricine vine la noi, ridică tonul, ne jignește și ne amenință. În propria noastră casă, în propria noastră țară. Ei prind curaj deoarece văd că slugile de la București, de cele mai multe ori, tac chitic, fără curaj și fără mândrie, având doar preocupări ce țin de șobolanocrație.
• Suntem ceea ce iubim.
• Nu vreau să par nimănui simpatic. Dacă sunt antipatic, nu e problema mea. Problema mea este să nu mă mint pe mine. Aș cădea în propriii mei ochi. De acolo nimeni nu mă mai poate scoate!
• Unora nu le place cartea, dar în schimb le place caietul, fiindcă beau „pe caiet"! ....Au auzit de „educația continuă"!
• Unii plătesc și cu umilințe cele câteva sute de euro în plus câștigate „afară". Și cu stima de sine, cum rămâne? Rara avis stima de sine, în ziua de azi, nu?
• V-ați întrebat vreodată cu sinceritate de ce avem milioane de oameni săraci? Săraci, raportat la cine sau la ce? V-ați întrebat vreodată cu sinceritate din vina cui sunt săraci, a lor sau a societății? Pentru orice loc de muncă trebuie competențe, seriozitate, efort etc. Sunt dispuși acești oameni săraci la toate acestea? "Aceasta-i întrebarea?" Nu e Shakespeare, ci Răzvan Ducan. P.S. Și nu vorbesc decât de cei apți de muncă. Diferența între o localitate prosperă și una săracă este dată de diferența de atitudine a oamenilor. În unele localități există un cult ancestral al muncii, în altele un cult ....ancestral al lenei!
• Ce polisemantic este Adrian Păunescu, cum a anticipat el viitorul (și un anumit viitor)! „Iubiți-vă pe tunuri", volumul său de versuri, mă duce acum cu gândul la tunurile financiare și la momentele de dragoste pe mormanele de bani șutiți.
• Românilor le place, din păcate, mai mult să compătimească decât să felicite!
