Ceea ce se întâmplă acum în Europa, cu această invazie ilegală de imigranți musulmani, despre care nimeni nu pare să știe când se va termina, este cu neputință de înțeles dacă nu avem o privire globală asupra lumii, dacă nu știm nimic despre faptul că, încă din 1922, Planul Kalergi prevedea o amestecare provocată a raselor în Europa, cu scopul ștergerii identității popoarelor, pentru dispariția sentimentului național, a statelor naționale înseși, în ideea că astfel se va realiza, în vederea restaurării noii ordini mondiale, descreștinarea bătrânului nostru continent. Să nu ne mire deci că această ofensivă demografică deliberată, în urma căreia autoritatea statelor membre ale Uniunii Europene se dovedește deseori neputincioasă în fața unor sfidătoare acte de violență, este acum regizată prin specularea suferinței valurilor manevrate de imigranți care execută „planul mărunt", dar cu consecințe extrem de riscante, de destabilizare, nu doar sub aspectul unui atentat la democrația europeană, ci și al unei încercări bine organizate și finanțate, de a se lua în stăpânire Europa din perspectivă demografică, culturală, politică și religioasă.
Luând în calcul multiplele motive care derivă din această migrație ilegală, despre a cărei alarmantă amploare și-au manifestat dezacordul guverne europene, cum ar fi cel al Franței, Cehiei, Poloniei, Ungariei etc., poporul român s-a exprimat prin diferite acțiuni împotriva angajării României, pe fondul poziției de acceptare clar exprimate la nivel prezidențial și guvernamental, în demersurile UE și ale altor oficiali occidentali de a transforma țara noastră într-un model de gazdă europeană pentru acest aflux uman cu o mentalitate atât de diferită de noi. Ținând cont de această voință a poporului, cu atât mai mult cu cât Parlamentul României este rgan reprezentativ al poporului român și unica autoritate legislativă a țării, este evident că orice discuție pe această temă și orice poziție exprimată trebuie să pornească de la acest aspect esențial.
În consecință, consider că se impune ca Parlamentul să urgenteze luarea în dezbatere și emiterea unei Rezoluții cu privire la statutul imigranților pe teritoriul României, care să stea la baza asumării unei mai ferme poziții oficiale comune a României în cadrul Uniunii Europene și, în conformitate cu prevederile Convenției I pentru refugiați, să se nuanțeze în termeni categorici nu numai limitarea cât mai drastică a numărului de imigranți repartizați României, dar și obligativitatea acestora de a-și asuma juridic respectarea legilor țării gazdă, precum și acordarea dreptului de ședere temporară până la soluționarea conflictelor din țările lor de proveniență.
