Zborul a fost, este și va fi visul omului, el semnificând libertatea, descătușarea, independența, înălțarea peste tot și toate nemerniciile acestei mincinoase lumi în care trăim. Zborul cu un aparat anume conceput în acest scop înseamnă pilotaj, iar cei care mânuiesc aceste aparate sunt oamenii cei mai curajoși, piloții. Aurel Vaicu, Traian Vuia, Henri Coandă, nume și renume în aviația mondială, oameni care îndrăgostiți de zbor au ridicat în fală și mândrie numele României în cel mai avansat domeniu de activitate de la acea dată și care astăzi, încet, încet, se trec în uitare. Acestea au fost cuvintele cu care domnul IOAN BERȚA, președintele Societății Cultural-Patriotice ,,Avram Iancu" din Târgu-Mureș, a deschis activitatea de la ,,Casa Iancului" din data de 25.07.2017.
Despre un asemenea om de excepție, pilot român, prea puțin cunoscut de foarte mulți dintre noi, ne-a vorbit distinsul profesor CORNEL SÂMPĂLEAN, omul care a făcut cinste culturii mureșene și nu numai, cel cu neastâmpăr, cel care citește, cercetează, se documentează, scrie mereu lucruri deosebite despre românii remarcabili ai acestui năpăstuit neam, care trebuie furați neuitării și trecuți în cărțile domniei sale spre veșnicia lor. Toată lauda, domnule profesor pensionar, pentru demersul pe care îl faceți spre a reda istoriei pe acei români cu mare dragoste de neam și țară.
Unul dintre aceștia este CONSTANTIN CANTACUZINO- BÂZU, as al aviației românești. Născut la 15. 11.1905 într-o familie de mari intelectuali români, parcurge toate etapele învățământului și obține diploma de doctor în drept, dar manifestă și reale calități fizice care îl fac cunoscut ca un bun și talentat sportiv în tenis (campionul României în 1932), hochei (căpitanul echipei de hochei a României 1932-1937), ciclism, echitație etc. Între anii 1932-1937, obține brevetul pentru pilot pe avioanele de turism, pentru aviația militară și mai apoi pentru a fi pilot de vânătoare. În acest domeniu, ies la iveală calitățile sale de excepție ca pilot (record de viteză pe ruta București - Paris - Alger, câștigător al mai multor concursuri de aviație demonstrativă), devenind în final pilot șef al Liniilor Aeriene Române.
În 1941 pleacă pe front, unde participă la 608 misiuni de luptă, 220 bătălii aeriene în cursul cărora doboară aproape 70 de avioane inamice. Faima lui este extraordinară fiind înnobilat cu cele mai mari distincții, ordine, medalii românești și străine, militare și civile. Numele său este pe buzele tuturor, iar averea, șarmul personal îl fac ,,omul zilei", stimat și apreciat deopotrivă. Dar, după 1945, pierde toată averea, aceasta fiindu-i luată de noua putere, iar numele și faima sa încep să pălească accentuat. În acest context, la 13 ianuarie 1948, după un concurs de zbor demonstrativ la Milano, nu se mai întoarce în țară, cerând azil politic în Italia. Lucrează mai apoi ca pilot pe avioane civile în Italia și Spania până în 1958, când, după o operație de stomac, boala se agravează și moare la 26.11.1958. Este înmormântat la Madrid.
În țară, numele lui este aproape șters din istoria aviației românești. Abia după 1989, la locul nașterii sale i se ridică un bust, iar colegii care își mai aduc aminte de el fac câteva consemnări în unele ziare.
Aceasta este mărirea și decăderea unuia dintre cei mai mari aviatori pe care i-a avut aviația română. Mai multe completări la subiectul expunerii au avut FELICIAN SUCIU și VIORICA HERDEAN, iar clipa de poezie a fost susținută de subsemnatul și poetul SILVIU RAȚIU.
În final, președintele Societății Cultural-Patrotice ,,Avram Iancu" din Târgu-Mureș, IOAN BERȚA, a înmânat fotoreporterului cotidianului ,,Cuvântul liber", IOSIF TRIF, o frumoasă diplomă din partea societății, apreciind în acest fel munca pe care o face pentru a evidenția, și prin intermediul fotografiei, activitatea noastră. Un gest frumos, necesar, spre a nu-i uita pe acei oameni care ne ușurează accesul la informația gazetărească.
