Zicându-și, probabil, că împlinirea a 50 de ani de la lovitura de stat a generalilor din Grecia a trecut neobservată, aici, pe dulcile noastre meleaguri mioritice, ce și-au zis ei, trei băieți cu epoleții (mai mult sau mai puțin) la vedere? Păi și-au zis așa: Ia să punem noi de un puci! Și unde să facă asta decât la Uniunea Ziariștilor Profesioniști, organizația breslei noastre, unde domniile lor au avut un locșor călduț în niscai funcții de conducere. Că tot ieșise vorba în târg cum că UZPR-ul ar fi un fel de ,,uniunea ziariștilor cu epoleți''.
Băieți școliți, cei trei au luat-o metodic. Adică așa cum scrie la cartea de instrucțiuni a loviturilor militare. Mai întâi, exact ca și magiștrii lor de peste măriși țări, au lansat un avertisment public pe adresa persoanei care deținea, ales fiind în mod democratic de către breaslă, președinția acestei entități - Doru Dinu Glăvan. Avertisment care, tot după cum scrie la cartea de învățătură, aducea în discuție anumite nereguli pe care ei le-au sesizat în activitatea UZPR. În mod cu totul și cu totul deosebit, aceștia îl somau, public, pe Doru Dinu Glăvan să le lase lor locul în fruntea bucatelor. Text-ultimatum care a și fost publicat într-un cotidian, fiind iscălit de către „analistul militar" Ion Petrescu.
Normal și firesc, numai la ideea că autorul/semnatarul adăuga și calitatea de ,,analist militar'', m-am adresat lui Doru Dinu Glăvan cu rugămintea de a mă lumina asupra situației. După care, fărăa avea o secundă intenția de a cenzura sau de a nega cele scrise de analistul militar în „cestiune", am scris un text în care îmi exprimam câteva rezerve față de maniera în care domnul analist militar a ales să își facă publică nemulțumirea. Punctual, am scris că acuzele grave pe care domnia sa i le aducea președintelui în exercițiu al UZPR-ului ar fi trebuit să fie discutate mai înainte în interiorul organizației noastre profesionale. Mai opinam și că era corect ca dl Ion Petrescu să fi cerut o discuție cu membrii uniunii noastre în care să fi procedat la o informare, pas cu pas, asupra a ceea ce domnia sa și co-militanții aveau de reproșat în primul rând lui Doru Dinu Glăvan. Cum nu sunt și nici nu voi fi adeptul practicii mahalagești a spălatului rufelor în public - dar nici al la fel de păguboasei practici a gunoiului ascuns sub preș!- am trimis textul meu lui Doru Dinu Glăvan cu mențiunea ca el să fie publicat pe pagina UZPR. Numai că, din motive pe care, deocamdată, nu le cunosc, confratele nostru a publicat textul pe pagina sa de Facebook. Motiv - sau, mai degrabă, pretext?! - pentru ca belicosul analist militar Ion Petrescu să publice un text în care, printre altele, mă acuza cum că aș fi scris „la comanda'' lui Doru Dinu Glăvan. Insinuare de drept comun de nivelul proceselor de intenții și… cam atât! Zic „printre altele'' deoarece, în filipica sa, în loc să răspundă fie și doar la câteva dintre cele pe care i le reproșasem în mod argumentat, domnul analist militar făcea numai unele foarte ideologizate referiri la faptul că, înainte de decembrie 1989, am lucrat în presă, mai precis la publicații ale CC al UTC. Lucru pe care eu nu l-am negat și nici nu l-am ascuns vreodatăși pentru care îmi asum consecințele în cazul în care mi se va demonstra că am greșit pe parcursul celor 18 ani care au trecut de la venirea mea în presă prin repartiție guvernamentală, în iunie 1971.
Dacă ar fi fost să îi răspund cu aceeași monedă inchizitorului meu politico-ideologic poate că aș fi recurs la anumite date pe care și eu le cunoșteam, din surse demne de crezare, despre anii de tinerețe ai domniei sale. Nu am făcut-o și nu am să fac niciodatăși în nicio împrejurare o asemenea treabă atât de murdară. După cum nu voi răspunde, în spațiul public, injuriilor și amenințărilor cu care m-a gratulat un alt confrate pe care voi continua să îl prețuiesc și să îl respect. Care s-a supărat foarte tare după apariția textului meu pe pagina de Facebook a lui Doru Dinu Glăvan. Dincolo de faptul că este dreptul său să aibă o altă părere despre subiectul în „cestiune", vreau să îi spun, de data asta pe un asemenea canal de comunicare, că îi port o frumoasă amintire pentru modul în care, cu niște ani în urmă, a evocat, sub proprie semnătură, drama cumplită prin care a trecut familia mea atunci când mama a fost condamnată în baza unui abject șantaj al Securității, tata a murit în urma unui infarct, iar eu am fost lăsat repetent de către un conf. univ. care, ulterior, a fost dovedit că, luat cu treburi de partid, uitase să își dea bacalaureatul. Am scris toate acestea nu din dorința de a înduioșa pe cineva, ci numai pentru a spune public un lucru pe care îl simt și îl cred: dacă cineva, care mi-a făcut, odată, un lucru frumos, mă va dezamăgi mai târziu, nu îl voi dezavua în nici-un caz în mod public. Îl voi socoti numai un capitol încheiat în biografia mea și cam atât!
Să revenim, însă, la ale noastre. Așadar, odată parcursăși etapa punerii la zid a celor care cutezau să nu creadă orbește în zicerile lor, puciștii au trecut la fapte. Doru Dinu Glăvan a trebuit să se autosuspende și să predea cheile și ștampila puciștilor. Care, mintenaș, au redactat o Proclamație către obște și au promis măsuri radicale, tăieri de capete etc. Decizii despre care, ca orice juntă militară care își respectă statutul, a jurat solemn că le va face numai și numai în condițiile legii și legalității! Firește, așa după cum le vine lor mai bine să facă.
Numai că, dacă tot discutăm despre corectitudine și devoțiune față de jurnalism și de jurnaliști, atunci vreau ca acești trei călifari ai dreptății să ne spunăși nouă câte articole sau luări de poziție publice au avut atunci când năimiții tehnocraților contestau calitatea de creator jurnalismului sau atunci când ministra, de sinistră amintire, a in-justiției, Raluca Prună, ținea la sertar normele metodologice ale Legii 83/2016? Lege care modifica Legea 8/2006, incluzând jurnalismul în sfera activităților de creație. Le-o spun eu: niciunul! În schimb, place sau nu place, adevărul este că Doru Dinu Glăvan, în calitate de președinte al UZPR, s-a bătut - acesta este cuvântul! - pentru ca respectiva lege să fie adoptatăși pusă în aplicare. Ceea ce, desigur, nu îl exonerează de răspundere, dacă se va dovedi că a avut greșeli în exercitarea mandatului.
Fapt este, însă, că nu puciștii de trei parale au de ce să fie felicitați dacă legea care ne recunoaște activitatea și demnitatea se aplică. Felicitați trebuie să fie numai cei care au luat poziție publică în acest scop, ca și cei care i-au sprijinit. Iar aici, reînnoind mulțumirile bine-meritate, citez agențiile Amos News, A M Press, Jurnalul Național, Antena 3, cotidianul Azi. Cu rugămintea ca acei prieten jurnaliști care au pus umărul să mă scuze dacă nu le dau numele și să mă înțeleagă că procedez așa doar din dorința de a-i scuti de alte cleveteli și procese de intenție.
Deocamdată, junta care a preluat - așa cum a preluat… - puterea de la ,,civilii'' din UZPR, se bate cu restul lumii jurnalistice în comunicate! Sperând, ca orice juntă care se respectă-și, implicit, nu ne respectă pe noi, țivilii -, că ne va băga mințile în cap și frica în oase. Numai că, după cum se mișcă lucrurile, văd că victoria, cam de etapă, a puciștilor cu epoleți nu a reușit să pună călușși nici să interzică accesul la tastaturăși la internet al altor membri ai UZPR. Care nu prea se înghesuie să aclame reușita puciului. Ba chiar ridică, public, mariși cam multe semne de întrebare asupra legitimității și legalității organismului provizoriu de dez-unire a breslei noastre. Citez, dintre multe luări de atitudine, textele pline de substanțăși temeinic argumentate din punct de vedere juridic ale confratelui Miron Manega. Dar, cu siguranță, voi mai avea și alte texte de reținut și de discutat!
Până atunci, dacă tot se pretind dânșii, puciștii, reprezentanții absoluți ai legalității, ia să ne uităm noi ceva mai atent pe listă, fiindcă nu strică treaba asta. Deci, pe cine vedem noi în triumvirat? Păi îl vedem pe domnul Adrian Fulea, fost purtător de cuvânt al STS, exact în perioada de directorat al proaspăt pensionatului general Marcel Opriș. De unde și întrebarea: domnul Adrian Fulea a ieșit, cumva, din sistem? Sau a acumulat cei cinci ani de stagiu în UZPR taman pe când se afla în exercițiul funcțiunii, la STS? Și, dacă tot a venit vorba, nu cumva se gândește dl Adrian Fulea, soldat disciplinat fiind, să îl recupereze pe pensionarul-debutant Marcel Opriș? Păi, de ici, de colo ar fi să îl căftănească în funcția de președinte de onoare al juntei militare provizorii de la UZPR?!...
De-o fi una, de-o fi alta, nu mă pot ante-pronunța. Drept pentru care solicit conducerii actuale a STS să ne ofere informații clare, actualizate, despre statutul de acoperit/descoperit al acestui justițiar neîndurat. După care, cu certitudine, voi (și vom) mai solicita și alte lămuriri, de la alte instituții ale statului de drept, pentru a ne dumiri care este adevăratul statut civic, civil și, deloc în ultimul rând, deontologic al justițiarilor de împrumut și cam provizorii de la UZPR.
Până atunci, le reamintesc, deschis, cu toată dragostea, atât puciștilor cu epoleți de la UZPR, cât și acoliților lor, clasicul ordin pe unitate: ,,mai răsfirați, băieți, mai răsfirați!''
