Interlocutor: profesor Nistor Man - președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici - Filiala Mureș, vicepreședintele Asociației Foștilor Deținuți Politici din România
Martori despre persecuțiile din închisorile comuniste mai trăiesc puțini. Profesorul Nistor Man poate fi considerat un martir al neamului românesc. A pătimit 12 ani, 8 luni și 8 zile de închisoare grea, pentru vina că a avut curajul să participe la toate acțiunile intelectualilor și tinerilor maramureșeni împotriva anexării Maramureșului la Ucraina, în anul 1945, pentru că a condamnat alegerile din 1946, desființarea partidelor politice și scoaterea în afara legii a Bisericii Unite cu Roma în 1948. Originar din Ținutul Maramureșului, din satul Șieu, comuna Rozavlea, pe Valea Izei, și-a purtat Crucea cu demnitate, chiar dacă uneori îl încearcă frica de uniforme, frica de statul care nici în democrație nu reușește să-și cinstească martirii neamului ce și-au jertfit tinerețea și viața pentru adevăr și dreptate.
- Domnule profesor, când și pentru ce ați fost condamnat?
- Am fost arestat pentru prima oară la data de 22.08.1848, la cinci ani de închisoare corecțională, pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale. La data de 11 iunie 1953, prin Decizia MSS nr. 530, s-a dispus ca după expirarea pedepsei de 5 ani închisoare să fiu încadrat în colonie de muncă pe timp de 36 de luni. Am fost eliberat pe data de 12 august 1955, dupăce am executat în total 6 ani, 11 luni și 21 zile de închisoare.
Ulterior, la data de 14.11.1958, am fost din nou arestat, fiind condamnat la 7 ani închisoare pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale. Am fost pus în libertate pe data de 1.08.1964, dupăce am executat 5 ani, 8 luni și 16 zile de închisoare în a doua perioadă de detenție. În total am executat 12 ani, 8 luni și 8 zile de închisoare ca urmare a condamnărilor cu caracter politic.
- Ce presupunea delictul de uneltire contra ordinii sociale prevăzut în Codul Penal în vigoare în acele momente?
- Am participat la toate acțiunile intelectualilor și tinerilor maramureșeni împotriva anexării Maramureșului la Ucraina, încă din 1945. Am trăit reflexul național de respingere a comunismului. Ne-am organizat ca elevi și am considerat comunismul ca un act de înaltă trădare de neam și de țară, mai ales în perioada 1944-1964. La a doua condamnare, am fost acuzat că am continuat să fiu un element dușmănos al regimului prin a organiza și instiga pe deținuți să facă greva muncii, difuzând o serie de zvonuri dușmănoase la adresa regimului nostru și al URSS-ului. Am contestat abandonarea intereselor naționale; servilismul, lașitatea și lingușirea învingătorului; punerea la dispoziția învingătorului a economiei naționale și renunțarea la două provincii românești: Basarabia și Bucovina; anihilarea statului de drept; distrugerea unor categorii sociale prin confiscarea locuințelor și strămutarea lor; lupta și ura de clasă în sânul societății; anihilarea patriotismului istoric și înlocuirea lui prin internaționalism străin de neam; încurajarea elementului alogen și persecutarea românilor; înfometarea populației și utilizarea fricii și foamei ca metodă de stăpânire a maselor; anihilarea intelectualității românilor și închiderea lor; ateismul în educație și persecutarea bisericilor; tendința vădită de schimbare a istoriei naționale și chiar a limbii române. Vreau să spun că fără lupta noastră, a elevilor și a profesorilor, împotriva celor ce vroiau alipirea Maramureșului la Ucraina în 1944, menținerea regiunii noastre în hotarele României ar fi fost mult mai greu de realizat.
Falsificarea alegerilor în 1946, desființarea partidelor politice în 1947 și desființarea Bisericii Române Unite cu Roma în 1948, toate realizate în umbra armatelor sovietice m-au convins că lupta mea a fost dreaptă.
- Pe lângă suferințele fizice, cum se manifesta teroare psihică?
- Am trăit frica în mod voit cultivată. Inocularea și administrarea fricii a fost o componentă fundamentală a politicii de stăpânire a maselor. Frica de uniforme, frica de stat, un sentiment fixat în subconștient și puterea neîngrădită de lege forma esența terorismului de stat. Pentru a supraviețui în demnitate m-am străduit mereu să-mi înving frica. Această frică a creat percepția unei puteri malefice a Securității. Ea nu m-a părăsit decât în 22 decembrie 1989, odată cu fuga lui Ceaușescu.
- Ați avut legături cu familia în toată perioada detenției?
- Închisoarea nu a fost numai o izolare de societate, ci și o detenție absolută, fără niciun fel de legături cu familia. N-am avut legături cu familia, nici corespondență, nici vorbitor. Neavând nicio veste de la mine în timpul celor două detenții, familia mi-a făcut de două ori ceremonial de înmormântare.
- Cum ați suportat munca silnică?
- Munca silnică asociată cu foamea a fost poate pedeapsa cea mai grea. Munca se executa chiar dacă erau friguri sau călduri excesive. În închisoare toți deținuții erau tratați în același mod, indiferent de etnie sau rasă. Toți erau bandiți sortiți suferinței. Foamea, frigul, oboseala, frica, supraefortul erau bolile de care sufereau toți deținuții politici. Hrana era, de cele mai multe ori, unilaterală. Se dădea șase luni supă de varză acră, 6 luni supă de ceapă conservată, 6 luni supă de arpacaș, fărăaltă mâncare gătită.
- Care au fot urmările martiriului dumneavoastră?
- Odată eliberat, am fost împiedecât să îmi dezvolt personalitatea în condiții corespunzătoare. Am fost exmatriculat din facultate de două ori. Am fost arestat a doua oarăși, odată cu arestarea, exmatriculat a treia oară. Am fost întârziat în evoluția normală pe plan social și profesional în dobândirea unui statut corespunzător așteptărilor și capacităților mele. Prejudiciul material a constat în imposibilitatea de a progresa pe scara socialăși profesionalăși acest prejudiciu este asociat cu suferința morală care poate fi greu de cuantificat. În anii 1970, am încercat să mă înscriu la doctorat la Universitățile Cluj și Timișoara. Am fost refuzat pe motivul că nu eram membru al Partidului Comunist și că am fost condamnat politic. Aveam lucrarea și examenele pregătite. Drept consecință a condamnărilor mele, familia a avut de suferit. Un frate, Ștefan, elev la Liceul „Dragoș Vodă" din Sighet a fost dat afară din internat și apoi obligat să se retragă din școală. Tata se plângea pe vremea cotelor obligatoriii de cereale și carne, fiind amenințat că îl vor trimite în închisoare unde eram eu.
În 1969, profesorul Nistor Man a absolvit Facultatea de Filologie, secția „Limbi străine"din cadrul Universității din Cluj-Napoca și, printr-o repartiție guvernamentală, a ajuns la Târgu-Mureș. Din 1969 până în 1996, când s-a pensionat, a predat Limba francezăși Matematică la liceele „Unirea", „Al. Papiu Ilarian", „Pedagogic" și „Gheorghe Șincai" din Târgu-Mureș.
În 22 decembrie 1989, a fost ales vicepreședinte al Frontului Național de Salvare Națională „Frăția", filiala Mureș.
