Prin aceste rânduri, legate de situația actuală din sistemul de învățământ, dar și de felul cum ar trebui să înțeleagă unii politicieni ceea ce se întâmplă într-un domeniu considerat, din păcate, doar teoretic, de mai toți guvernanții, ca fiind de „prioritate națională", intenționez să atrag atenția reprezentanților clasei politice - ca un semnal de alarmă ce sper să fie auzit și însușit de toți factorii instituționali responsabili - asupra faptului că această politică deliberată de generalizare a haosului postceaușist în sistemul de învățământ (de sus în jos) trebuie să înceteze, cu atât mai mult cu cât credibilitatea maselor în politică s-a depreciat grav, până într-acolo încât este posibil ca electoratul să nu își mai vadă sensul participării la urne.
În această ordine de idei, aș dori să invoc necesitatea stringentă de repunere în demnitatea socială a condiției cadrelor didactice, ținând cont, bineînțeles, de câteva drepturi și îndatoriri de importanță majoră ale acestora. Soluțiile în cauză ar consta, pe de o parte, într-o salarizare mai substanțială, diferențiată după criteriile specifice existente, iar, pe de altă parte, în elaborarea unor norme metodologice prin care să fie întărită autoritatea profesorilor, cu scopul de a se ajunge la o mai mare ordine și disciplină a elevilor, absolut necesară pentru a se reuși, într-o manieră civilizată, transmiterea (și fixarea) mai bună a cunoștințelor din aria curriculară și de a se elimina delincvența juvenilă, psihică și fizică, atât de frecvent întâlnită în spațiile învățământului nostru național. Din acest ultim aspect, al combaterii violenței în școli, recomand Parlamentului, dar și celor din Ministerul Educației Naționale și altor factori de decizie politică ai statului, aflați în colaborare cu cei din Ministerul de Interne, să conlucreze mai intens și să conceapă un mai sever Regulament de disciplină a elevilor, în cuprinsul căruia să se regăsească sancțiuni ferme împotriva actelor de indisciplină săvârșite în timpul efectuării orelor de curs.
Aș propune, pentru a se restabili un cadru adecvat în transmiterea și fixarea de cunoștințe, să se prevadă în mod expres obligativitatea pedepsirii mai ferme a oricăror forme de jignire fizică și psihică asupra profesorilor, în încercarea de a se evita pe cât posibil perturbarea bunei desfășurări a orei la clasă, urmând ca elevii vinovați de o astfel de atitudine ireverențioasă să fie pasibili unor sancționări graduale - de la a fi conduși imediat după producerea insultei într-un loc special amenajat (bibliotecă etc.) și până la a învăța în școală după terminarea orelor de curs, la a fi amendați sau, în ultimă instanță, exmatriculați. Stabilirea unei asemenea proceduri de combatere a indisciplinei în școli, impusă de specialiștii din ministerul de resort, este necesară tocmai pentru că directorii unor unități de învățământ fie dovedesc „maleabilitate" atunci când stabilesc diferite măsuri preventive prevăzute pe plan local în Regulamentele de ordine interioară, fie sunt puși în situația de a nu le putea aplica din cauza unor varii presiuni externe (cel mai adesea de natură politică). Și cum directorii școlilor sunt „la mâna primarilor", iar primarul are și el interesele lui electorale, este foarte posibil ca aceștia să substituie întreaga autoritate a corpului profesoral printr-o „alianță" de subversivitate și amiciție de clan politic cu reprezentanții comitetelor de părinți din Consiliul de administrație al școlilor (unde profesorii sunt reprezentați doar într-o proporție de 1/3)!
De asemenea, la capitolul îndatoriri ale profesorilor, s-ar cuveni precizate, într-un posibil Regulament sau normă școlară specială, prevederi mai aspre (până la desfacerea contractului de muncă) pentru acele cadre didactice care lipsesc nemotivat de la ore, se lasă influențați pentru notare preferențială sau manifestă o atitudine imorală pe timpul examenului de bacalaureat etc. Dacă ne dorim cu adevărat să creăm condițiile politice optime pentru a avea generații de adolescenți înălțate moral și intelectual, dacă vrem să nu mai vedem profesorii puși în situații umilitoare de către unii elevi antișcoală, atunci Presa să sprijine pe cât îi stă în putință educația națională, venind în întâmpinare cu soluțiile cele mai viabile, așa încât oficialii MEN să poată garanta dascălilor o independență totală față de orice influență a factorului politic, iar la numirea directorilor școlii să prevaleze numai criteriul competenței profesionale, al disponibilității manageriale pentru o eficientă colaborare contractuală cu agenți economici interesați de atragerea forței de muncă la sfârșitul studiilor elevilor.
