Odată, ziarele au publicat știrea că, într-un oraș, noaptea, a luat foc o casă. Părinții și copiii au alergat în mare grabă afară, cu ce aveau pe ei. Deodată, și-au dat seama cu groază că cel mai mic, un băiețel de 5 ani, nu era cu ei. Copilul s-a pornit să iasă, însă pe scări s-a speriat de foc și a fugit înapoi înăuntru. O frică de moarte a încleștat inimile oamenilor. O salvare pentru băiat nu se întrevedea.
Deodată, o fereastră se deschise la etaj și se auzi glasul copilului care cerea ajutor. Tatăl îl zări și-i strigă să sară pe fereastră. „Nu te văd de fum, tăticule", fu răspunsul. „Dar eu te văd, grăbește-te și te aruncă!", au fost cuvintele tatălui. Băiatul sări pe fereastră și în cădere, fu prins de brațele puternice ale părintelui său.
Fericit este creștinul care se predă cu totul purtării de grijă a Părintelui ceresc!
