În deplasările efectuate în județ, pentru documentare, am constatat, cu bucurie, o schimbare la față în agricultura mureșeană. Rar, foarte rar, mai întâlnești terenuri arabile lăsate de pârloagă. Fenomenul se datorează, în primul rând, comasării terenurilor agricole în exploatații mari lucrate de fermieri pricepuți, beneficiari ai subvențiilor pe suprafață, din bani europeni și de la Guvern. Se pare că ministrul agriculturii, ing. Petre Daea, este cel mai performant ministru din ultimii 27 de ani, calitate recunoscută chiar și de prim-ministrul Mihai Tudose, datorită faptului că a reușit să atragă la timp fondurile europene. Un alt aspect pe care l-am constatat este legat de dotarea tehnică din agricultură. Este adevărat că tractoarele și mașinile agricole, în majoritate sunt second hand. M-a surprins, însă, lipsa forței de muncă calificată și necalificată din agricultura mureșeană. La renumitele școli agricole din Târgu-Mureș, Sighișoara, Reghin, Dumbrăvioara s-au înființat alte profile, prea puțin legate de agricultura practică. De pildă, au fost desființate școlile profesionale de mecanici agricoli și s-au înființat universități particulare, fantomă, unde se scot pe bandă specialiștii de înaltă calificare, dar care nu sunt în stare să facă față la un loc de muncă cu pretenții minime în domeniul pentru care s-au pregătit, iar în momentul când un tânăr a învățat cât de cât să se descurce, pleacă într-o țară din Uniunea Europeană, unde este mai bine retribuit, chiar dacă acolo, în comparație cu România, disciplina în muncă este mult mai riguroasă. Vreau să vă prezint un exemplu concret despre ce înseamnă să lucrezi în agricultura Germaniei, relatându-vă din experiența prietenului meu I.C., absolvent al unei școli de arte și meserii în domeniul prelucrării lemnului, ajuns paznic la o instituție publică.
De câțiva ani, amicul meu își petrece concediul de odihnă în Germania, la cules de căpșuni, în lunile iunie-iulie. În luna ianuarie, vine patroana fermei respective și recrutează forță de muncă din România, circa 150 de muncitori. Contractul de muncă este încheiat pe o perioadă de două luni. Timp de cinci săptămâni, amicul meu a muncit la cules de căpșuni în Germania, marfă destinată exportului în toate țările UE. Câștigul este în acord, funcție de cât culegi. Pentru o ladă în greutate de 6,2 kg, ești retribuit cu 1,65 euro, iar cel care transportă lăzile la mașina aflată la marginea tarlalei primește 23 de cenți/ladă. Fermierul german asigură muncitorilor români cazare gratuită, în camere de 3-6 persoane, în condiții decente și o masă caldă, la amiază. Pentru cazare se rețin 50 de euro pe lună, la fel și pentru spălatul hainelor. Transportul cu autocarul din România până în fermă estre gratuit, așișderea, transportul cu autobuzul de la locul de cazare, în câmp. În cinci săptămâni, amicul I.C., împreună cu soția, au câștigat 3.600 de euro. Când l-am întrebat cum au fost condițiile de muncă, mi-a declarat: „Am muncit pe brânci. N-am avut timp nici pentru o țigară, iar când plouă stai acasă, în cameră. Munca începe dimineața la 5,30 până la ora 12, când se ia o pauză de masă, iar până la ora 16 ești liber. De la ora 16,30 până se întunecă ești, din nou, în câmp. Nimeni nu te înjură, nimeni nu te obligă să muncești, dar ești plătit după lăzile culese, așa că pentru a câștiga bani frumoși trebuie să te străduiești. Nemților nu le prea plac țiganii, că sunt prea gălăgioși. Acolo este liniște și o ordine desăvârșită, începând din curtea fermei până în câmp. Culturile sunt irigate prin picurare, se practică rotația culturilor, au mașini de mare productivitate, iar angajații permanenți sunt din familie sau din sat, fiecare știe, cu precizie ce are de făcut. În satul în care am lucrat, cu peste 200 de case, nu există crâșme, doar un restaurant în centru, unde n-am intrat niciodată. Cumpărăturile se fac din oraș, de la supermarketuri, așa că nu aveam cum să cheltuim bani pe bere sau alte băuturi. Vreau să-ți spun că uneori era foarte greu și mă gândeam să las totul baltă și să fug acasă. Trebuia să car 420 de lăzi pe zi de la o echipă formată din 8 oameni…"
Am stat și m-am gândit mult la cele declarate de amicul meu. Schimbarea la față în agricultura României presupune, în primul rând, o altă atitudine față de muncă. La noi, dacă într-o fermă sau în gospodăria de lângă casă ai nevoie de un zilier, dacă îl găsești, trebuie să-i asiguri trei mese pe zi, cafea, țigări, iar dacă nu stai lângă el îți face treaba de mântuială, chiar dacă îi oferi 60 de lei pentru o zi de muncă. Este adevărat că nici plata nu este la nivelul celei din țările U.E., dar nici munca prestată, mai ales calitatea. Prietenul și colegul meu, ing. Vasile Hangan, fermier în Țara Mărului, mi-a declarat că a optat pentru munca în acord, altfel nu se descurca și oferă zilierilor, în funcție de cantitatea de fructe recoltată, între 60 și 120 lei/ zi de muncă, cazare gratuită, trei mese gratuite pe zi la cantina fermei și transportul gratuit de la domiciliu în fermă, dar foarte greu găsește muncitori zilieri…
