În anul 1993, a apărut ediția a II-a a acestei lucrări istorice, la Editura Scripta din București. În Cuvântul înainte istoricul Ioan Scurtu apreciază cartea, valoarea ei perenă, în care autorul a acumulat fapte și date istorice, în care și-a pus și sufletul de patriot român.
„Cartea este scrisă cu talent. Autorul punând în paginile sale nu numai știința, acumularea de date și fapte istorice, dar și sufletul de patriot român, care se bucură de izbânda înaintașilor sau suferă odată cu înfrângerile lor. Se degajă din paginile acestei cărți, un optimism robust, întemeiat pe cunoașterea adâncă a istoriei, a felului de a fi al românilor, care au știut în cele mai grele împrejurări să găsească drumul spre lumină, să se afirme ca o entitate proprie, bine individualizată, în această zonă a Europei. Trebuie slăvită de-a pururi amintirea tuturor care au luat parte cu lumina minții, cu credința sufletului și cu vitejia brațului la biruința acestei dreptăți, biruință prin care s-a deschis României calea să-și întindă granițele până unde răsună graiul strămoșesc și unde trebuie să rămână așezate de acum pentru vecie."
Profesorul Ioan Lupaș a urmărit cu stăruință istoria socială și politică a secolului al XVIII-lea și al XIX-lea, luptele românilor din Transilvania pentru drepturi și dreptate din perioada Supplexului, spiritul revoluționar pașoptist, pe eroii acestor mari confruntări ca Horea și Iancu. A stăruit asupra procesului revoluționar din societatea românească din secolul al XIX-lea în care raționalismul concepției sale rămâne predominant și lupta pentru adevăr purtat în inimă și minte „Veritas omnia vincit".
A ilustrat istoria culturii românești, de la cultura Umanismului și Renașterii, realitățile culturale ale secolelor XVII-XVIII, istoria asociațiilor culturale, cu deosebire a Astrei, a ziaristicii. A închinat monografii unor personalități de seamă ale culturii românești: Mitropolitul Andrei Șaguna, episcopul Vasile Moga, prof. George Lazăr, prof. George Barițiu, Nicolae Popea, Ioan Micu Moldovan, Avram Iancu (Craiul munților), Emanoil Gojdu.
Din dispoziția autorităților comuniste, istoricul Ioan Lupaș, pentru activitatea sa politică, a suferit detenția la închisoarea din Sighet din luna mai 1950 și eliberat în mai 1955. În schimb, bunul său prieten, coleg de muncă și consătean Alexandru Lapedatu și-a găsit sfârșitul la închisoarea din Sighet în anul 1950.
Istoricul clujean Ștefan Pascu, în revista Transilvania (nr. 9, 1976), vine să completeze aprecierea pe care Nicolae Iorga o făcea despre Ioan Lupaș („cel mai bun scriitor istoric din tânăra generație ardeleană"), mărturisind: „Și a rămas unul dintre cei mai buni, dintre cei mai harnici, dintre cei mai vrednici și ai generației mature și ai celei vârstnice și nu numai dintre ardeleni, ci dintre toți istoricii români după Unirea cea Mare. Prin ceea ce a creat în câmpul istoriei, prin ceea ce a crescut în jurul său întemeietorul și conducătorul valoroasei <<școli istorice clujene>> din perioada interbelică. Sunt vrednice de pomenire lucrările profesorului cu privire la luptele românilor din Transilvania pentru drepturi și dreptate în perioada Supplexului, la episcopul Moga și la profesorul George Lazăr, la Avram Iancu, la răscoala lui Horea, la Andrei Mureșanu, la Gheorghe Bariț, de asemenea încercarea interesantă, nouă, de periodizare a istoriei românilor, numeroasele documente, tot atâtea prețioase cărămizi trainice la istoria poporului român. Asemenea calități de savant, sporite prin cele de om, explică recunoașterea profesorului Ioan Lupaș, drept șef de școală, creator și îndrumător de cercetări și cercetători la Școala Clujeană de Istorie."
Ioan Lupaș s-a stins din viață în 3 iulie 1967 la București și a fost înmormântat în cimitirul de la Cernica.
„Istoria ne învață să cunoaștem trecutul, să înțelegem prezentul și să credem în viitorul României" a fost crezul profesorului pe care a căutat cu însuflețire să-l transmită urmașilor.
Bustul lui Ioan Lupaș poate fi văzut pe Aleea Academicienilor din orașul Săliște, iar, în semn de prețuire și recunoștință, Liceul Tehnologic din Săliște îi poartă numele istoricului.
Școala clujeană de istorie va fi încununată în continuare de alți profesori și cercetători prestigioși care și-au creat un renume spre cinstirea științei istorice a poporului român: Ioan Moga, Silviu Dragomir, Ioachim Crăciun, David Prodan, Constantin Daicoviciu, Hadrian Daicoviciu, Camil Mureșan, Mihail Macrea, Dumitru Protase, Nicolae Edroiu, Ion Aurel Pop și alții.
