(Ion Dafinoiu, Elemente de psihoterapie integrativă, Editura Polirom, 2000)
„Într-o primăvară, grădinarul unui împărat i-a adus acestuia un trandafir minunat, pe care îl cultivase cu multă grijă. Împăratul l-a luat în mână, încântat de frumusețea lui, dar, înțepându-se în spinii lui, l-a scăpat din mână. Furios, l-a certat pe grădinar:
- Degeaba ai lucrat cu atâta silință. Floarea ta nu este perfectă. Vezi de lucrează mai bine, altoiește-l, încearcă să obții un trandafir fără spini și vei fi bine răsplătit.
Grădinarul s-a întors în grădina lui și, după mai multe încercări, a reușit să obțină ceea ce i se ceruse. Repede a dus trandafirul împăratului. Acesta l-a luat în mână și s-a bucurat când a văzut cât de netedă îi era tulpină, dar, când l-a dus la nas, pentru a se bucura de parfumul lui, a constatat cu surprindere că nu avea niciun miros.
- Ce-ai făcut cu trandafirul?, l-a întrebat împăratul, din nou furios, pe grădinar. Nu mai are parfumul minunat pe care i-l știam.
- Împărate, i-a răspuns grădinarul, orice lucru se schimbă dacă vrei să-l altoiești. Și nimic pe lumea asta nu este fără cusur, nici arbori, nici flori, nici oameni. Astfel, și acest trandafir, ori înțeapă și are miros, ori nu înțeapă, dar rămâne fără parfum."
