„DUMNEZEU ne șoptește în desfătările noastre, ne vorbește în conștiința noastră, însă în durerile noastre strigă: «MEGAFONUL LUI DUMNEZEU ARE MENIREA DE A TREZI O LUME SURDĂ».
RUGĂCIUNILE noastre către Dumnezeu, care ne par nouă cele mai proaste, în ochii lui Dumnezeu, pot să fie cele mai bune. DUMNEZEU pare să comunice cu noi extrem de profund atunci când ne prinde, cum s-ar spune, cu garda jos."
Clive Staples Lewis (1898-1963), scriitor și profesor universitar de origine irlandeză, cunoscut pentru scrierile sale despre literatura medievală, apologiile creștine, lucrările de critică și romanele de ficțiune.
***
„IUBIREA DE DUMNEZEU ce se ivește din unele lucruri e ca o candelă mică hrănită de untdelemn, prin care se susține lumina ei; sau ca un pârâu care se naște dintr-o ploaie, a cărui curgere încetează atunci când ploaia ce-l susține se oprește. Dar IUBIREA CARE ARE DREPT CAUZĂ PE DUMNEZEU E CA UN IZVOR CE ȚÂȘNEȘTE MEREU ȘI A CĂRUI CURGERE NICIODATĂ NU SE OPREȘTE (căci El singur este izvorul iubirii) ȘI AL CĂRUI CONȚINUT NU SE VA ISPRĂVI NICIODATĂ".
Filocalia vol. X pag. 18
Isaac Sirul (640-700). episcop sirian, sfânt cuvios, scriitor ascetic
***
„Omul cu frică de Dumnezeu, tăcut și netulburat, nu tremură în fața lanțurilor, nu se sperie de închisoare. Este desprins de ele. Cel tăcut și cuminte nu vrea să strige, nu vorbește aspru, nu zice nimănui «nebunule", nu va lua parte la lupte și certuri, din care ies iuțimea, strigarea, mânia și zavistia, amarul și la urmă iadul. El nu poate să țină minte ca cineva să aibă ceva împotriva lui, n-are vrăjmași, nu se teme de judecători și de slujitorii lor". (Matei 5:26).
P.S. „Creștinilor! Pocăiți-vă și vă întoarceți ca să se șteargă păcatele voastre, ca să vină de la fața Domnului vremuri de ușurare și ca să vă trimită pe Cel de mai dinainte vestit vouă, pe Iisus Hristos." (Fapte 3, 19-20)
„1001 CUGETĂRI" vol. XII
