Participanți la Marea Unire din localitatea Coroi

Marea Adunare Națională de la Alba Iulia înscrie o pagină de nepieritoare glorie în istoria poporului român, demonstrând viabilitatea și trăinicia sentimentului național. Lanțurile robiei s-au rupt, zăgazurile nedreptății s-au sfărâmat, națiunea română privește înainte cu demnitate și cu încredere în viitorul său. Actul unirii a fost un act firesc și a întrunit adeziunea întregii suflări românești de pe cele două versante ale Carpaților, el demonstrează totodată lumii întregi că legăturile sufletești dintre frați nu au putut fi rupte de vitregia istoriei, că asuprirea pe care guvernele claselor dominante au exercitat-o asupra fiilor națiunii române din acest colț al pământului strămoșesc nu a făcut altceva decât să consolideze ideea unității naționale a românilor. Căci, cu cât asuprirea era mai mare, cu atât mai dârză era lupta pentru libertate, în suferință se călesc sufletele tari, prin suferință la biruință, spune atât de plastic înțelepciunea poporului nostru. Jertfele celor mai buni fii ai neamului românesc aduse pe altarul patriei nu au fost în zadar, ele au constituit un exemplu de urmat, un îndemn la luptă, căci zorile biruinței vor apărea să aducă răsplata acestor sacrificii pe care națiunea română le-a adus în lupta sa pentru libertate.

Alături de toți românii, mureșenii au avut și ei un aport însemnat în lupta multiseculară purtată pentru libertate națională și dreptate socială, iar unirea cu patria mamă a însemnat și pentru ei împlinirea celui mai mare și frumos ideal de unire a tuturor românilor și de formare a statului național unitar român, vis pentru care au luptat și s-au jertfit numeroase generații.

Ne vom referi în continuare la câțiva dintre delegații la Marea Unire din localitatea Coroi:

Cristea Ioan (econom). S-a născut în 1879, în localitatea Coroi, județul Mureș, și a murit la 4 februarie 1945, în Coroi. Din încredințarea poporului din Coroi, cottul Târnava Mică aparținătoare preturei Dumbrăveni, a fost ales ca delegat supleant la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, alături de alți 5 consăteni. S-au eliberat aceste „Litere credenționale" în ședința comitetului secției comunale din Coroi la 29 noiembrie 1918.

Nilca Ioan (econom). S-a născut la 15 aprilie 1886, în localitatea Coroi, județul Mureș, și a murit la 26 ianuarie 1933, în comuna Bălăușeri, județul Mureș. Studii: 7 clase. La declanșarea Primului Război Mondial este concentrat în armata austro-ungară. În noiembrie 1918 este ales membru în Garda națională română din Coroi. Iată ce spune un document: „Din încredințarea poporului din Coroiu, comitatul Târnava Mică, aparținătoare preturei Hașfalău (azi Dumbrăveni), se aleg ca delegați la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918, următorii reprezentanți ai gărzii: Ioan Suciu, sergent, și Ioan Nilca, pe care îi încredințăm ca toate hotărârile ce se vor lua să le primească în numele nostru și să le subscrie. Totodată, le dăm dreptul ca să reprezinte comuna noastră și să se supună la toate hotărârile ce se vor aduce din partea Comitetului Național Român din Ungaria și Transilvania, ca singurul reprezentant al poporului român. S-au dat aceste Litere credenționale în ședința Comitetului secției comunale ținută în ziua de 29 noiembrie 1918". Literele credenționale au fost semnate de preotul Nonic Rusu, Ioan Cristea, președintele comitetului comunal, și 4 bărbați de încredere. Apare în evidența participanților și ca delegate supleant reprezentând cercul electoral Bălăușeri. După Unire s-a ocupat, în continuare, cu munca câmpului.

Pădurean Ioan (econom). S-a născut la 14 mai 1882, în localitatea Coroi, județul Mureș, și a murit la 1 martie 1959, tot în Coroi. Din încredințarea poporului din Coroi, cottul Târnava Mică, aparținătoare preturei Dumbrăveni, este ales ca delegat supleant pentru a participa la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia. S-au dat aceste Litere credenționale în ședința Comitetului secției comunale la Coroi, în 29 noiembrie 1918.

Pădurean Ioan (preot greco-catolic, preot ortodox, om politic). S-a născut la 17 aprilie 1880, în localitatea Coroi, și a murit la 24 octombrie 1958, în localitatea Senereuș, județul Mureș. În adunarea electorală a cercului electoral Bălăușeri din comitatul Târnava Mică, ținută la 25 noiembrie 1918, a fost ales delegat supleant pentru a participa la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia.

Suciu George (econom). S-a născut în 1876, în localitatea Coroi, și a murit la 25 februarie 1950, tot în Coroi. A urmat 4 clase primare. Ocapația de bază este cea de agricultor. La declanșarea războiului a fost concentrat în armata austro-ungară. În toamna anului 1918, revenit de pe front, este ales membru în Consiliul național român din Coroi. Din încredințarea poporului din Coroi, cottul Târnava Mică, aparținătoare preturei Dumbrăveni, a fost ales ca delegat supleant la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, alături de alți 5 locuitori. Literele credenționale s-au eliberat în ședința comitetului secției comunale din Coroi, la 29 noiembrie 1918. Literele credenționale au fost semnate de preotul Nonic Rusu, Ioan Cristea, președintele comitetului comunal, și 4 bărbați de încredere, printre care și George Suciu. În perioada ocupației horthyste, 1940-44, a fost crunt bătut și terorizat de autoritățile horthyste, inclusiv de unii consăteni unguri.

Suciu Ioan (econom). S-a născut la 23 august 1892, în localitatea Coroiu, județul Mureș, și a murit la 21 august 1944, în comuna Sângeorgiu de Pădure, județul Mureș. Apare în evidența participanților și ca delegat supleant reprezentând cercul electoral Bălăușeri. În perioada ocupației horthyste, alături de alți 28 români din localitate, în special cei care au fost la Alba Iulia, la 1 Decembrie 1918, a fost torturat, schingiuit și bătut crunt, în mai multe rânduri, în localul postului de jandarmi și la Primăria comunei, de către autoritățile horthyste și unii locuitori unguri din comună.

Marea Unire din anul 1918 reprezintă, așadar, încheierea unei Mari Epopei din istoria zbuciumată, tulburătoare a neamului românesc, înfăptuirea firească a năzuințelor sale seculare de unitate național-statală, a idealului pentru care s-au jertfit generații de înaintași, împlinirea unei necesități obiective, inexorabile pentru ființa și destinele românilor, elementul primordial și absolut pentru viață, cum se exprima N. Iorga.

Prin proclamarea unirii Transilvaniei cu România, s-a încheiat procesul legic al desăvârșirii statului național român. Unirea a constituit expresia voinței libere și conștiente a maselor largi populare. Unirea românilor într-un singur stat în 1918 a fost pregătită cu secole înainte, pentru că ea însemna o străduință firească pentru cei de aceeași origine și limbă, de pe ambele versante ale Carpaților, să trăiască pe vecie împreună. 

Lasă un comentariu