Să ne scuze programul de guvernare și iluștrii săi autori, dar, tot cotrobăind prin traista cu ordonanțe și hotărâri proaspăt emanate, numai ce dădurăm peste una zglobie de tot: „Master-Planul investițiilor în turism".
Acest cuvânt, „masterplan" sau „master-plan", n-a pătruns încă în dicționar, de aceea, unii îl scriu despărțit, alții îl scriu într-una, care cum îl taie capul (pe noi ne taie capul să-l scriem nedespărțit, pentru economie de spațiu). Nici nu se prea știe exact ce înseamnă: prin „aplicățiunea metoaghii intuikive, doară" - vorba pedagogului de școală nouă al lui nenea Iancu -, înțelegem că ar fi vorba de un plan mai mare, așezat peste niște planuri mai mici, un fel de șef peste planuri sau căpetenie a tuturor planurilor care se egzistă într-un domeniu dat. Așa cum „fainoșagul" e stăpânul conservelor, așa și masterplanul e stăpânul planurilor. (Dacă vă aduceți aminte, în istoria foarte recentă, am mai avut parte de masterplanul în transporturi al dlui Ioan Rus: seară de seară, prevăzut cu o joardă ce aducea a retevei, dânsul ne desena și ne arăta, pe micul ecran, tot soiul de linii, liniuțe, cercuri și cerculețe întruchipând viitoarele autostrăzi, noduri de cale ferată, „drumuri expres" ce se îmbârligau, se încălecau, se întâlneau și iar se despărțeau, până se pierdeau în valurile jucăușe ale mării. Sau în pântecele munților. Succesul a fost pe măsură.)
…Dar, să nu ne abatem de la subiect. Ce facem aici? Gramatică sau turism?
Guvernul, așadar, are de gând să deschidă larg baierele pungii pentru „infrastructura turistică", masterplanul cu pricina urmărind „identificarea, evaluarea, prioritizarea pe forme de turism, direcționarea eficientă a investițiilor publice, valorificarea durabilă a specificului local și a elementelor de identitate națională prin turism și promovarea unei abordări integrate a politicii turistice la nivelul regiunilor, prin dezvoltarea durabilă a turismului". Tot pe bază de masterplan, sunt prevăzute tot soiul de „activități majore: dezvoltarea turismului de sănătate, a domeniului schiabil, a infrastructurii turistice de agrement (…) de-a lungul Dunării și în zona montană înaltă (dar zona montană joasă ce cusur are?- n.n.), extinderea infrastructurii de vizitare din ariile naturale protejate, altele decât cele din zona montană, ridicarea nivelului calitativ al serviciilor turistice". Pentru investițiile de importanță națională, contribuția aparține în totalitate Ministerului Turismului, iar pentru investiții mai mici și locale, o să mai pună din buzunar și primăriile sau alte entități din teritoriu. Ceea ce se știe cert este că, prin acest masterplan, Guvernul e decis să suporte, în totalitate, dezvoltarea unor porturi turistice în zona Deltei Dunării și a litoralului Mării Negre, dar și a unui „domeniu schiabil de peste 100 de kilometri".
Odată masterplanul implementat, „se creează premisele de dezvoltare superioară a destinațiilor turistice din România, dar și a României ca macrodestinație". Cu alte cuvinte, plaiul nostru strămoșesc și mioritic va fi invadat de turiști, mișunând, care prin „zona montană înaltă", care prin porturile din Deltă sau de-a lungul litoralului, întâlnindu-se, o-bli-ga-to-riu (grație abordării integrate a politicii turistice), într-un punct dinainte stabilit (prin masterplan) ca să se dea cu schiurile pe domeniul schiabil și „pârtiabil", lung de 100 de kilometri.
… Frumoasă poveste, pe care o punem, cel mult și cu generozitate, pe seama caniculei, fiindcă aici vin de se întretaie mai multe „disfuncționalități": încă din luna mai, au fost închise toate birourile de turism din străinătate, așa că nu mai are cine să promoveze frumusețile patriei. Conducerea ministerului de resort s-a supărat pe funcționarii din respectivele birouri fiindcă aceia, în loc să-și vadă de fișa postului, „ședeau cu curu' pe dosare" (ca să cităm clasici în viață), cheltuiau în prostie banii statului, ei și neamurile lor, tândăleau toată ziua, în loc să atragă turiștii, să-i mâne către țara-mamă. Problema a rămas nerezolvată, birourile din Berlin, Viena, Paris etc. fiind tot cu lacătul pe ușă ori cu anunțul „Vin imediat", ca la aprozar.
Pe de altă parte, cu toată „abordarea integrată a politicii turistice", se ridică întrebarea: pe unde și cum vor intra în țară milioanele de turiști prevăzuți în masterplan? Prin vămile în care coada e cât … domeniul schiabil? Pe ce autostrăzi și „drumuri expres" se vor deplasa ei, de la un obiectiv turistic la altul, până vor ajunge să admire frumusețile din zona montană înaltă sau porturile din Delta Dunării? Cumva, pe autostrăzile de pe internet, - „generația de bandă largă" -, pe care le descoperise un fost ministru tehnocrat, Bostan Ioan, parcă. Sau Gheorghe. Și unde se vor opri turiștii, să-și tragă un pic sufletul? În „parcările" năpădite de gunoaie ce-ți mută nasul din loc, de tare ce put? Vai de macrodestinația noastră, cu latrina turcească, din lemn și fără uși, care mai tronează, încă, pe șoselele patriei și prin „punctele de interes turistic"! Ca să dăm doar câteva exemple.
…Așa că, în loc să identificăm, să prioritizăm, să evaluăm, să direcționăm, mai bine să ne vedem de obiectivele deja implementate: terenuri de sport în sate cu cinci locuitori octogenari, parcuri prin pădure, patinoare în cătune cu trei preșcolari, alei prin zăvoaie etc., fiindcă acelea măcar au devenit multifuncționale, în sensul că pot fi utilizate atât ca pășune comunală, cât și drept „locație" pentru întrunirea fiilor satului sau pentru organizare de nunți în aer liber.
În concluzie, fie că-l scriem despărțit sau otova, privim cu uriașe rețineri masterplanul în turism, căruia, sincer, nu-i acordăm mai multe șanse de reușită decât masterplanului în transporturi și decât tuturor masterplanurilor, și mamelor masterplanurilor, și tuturor neamurilor masterplanurilor, până la gradul IV, pe care le tot „prioritizăm" și „direcționăm" de aproape trei decenii, de ni s-a făcut acru.
„În sfârșit, avem un masterplan de succes, iar criticile ce i se aduc sunt nefondate", s-a pronunțat un analist (despre care gurile rele zic că s-ar trage din zona Teleorman). „Drumul succesului e întotdeauna în construcție", a zis Denis Waitley, care nu se trage din Teleorman, dar a prins bine ideea.
În fine, ca să nu fim critici și… nefondați, abordând problema din perspectivă lirică, să spunem că masterplanul turistic e… ca iubirea: un vis frumos, chiar prea frumos să poată fi adevărat…
…Deși, la drept vorbind, dacă am fi mai tineri și mai sportivi, mai că ne-am da o tură pe domeniul schiabil din masterplanul guvernamental!
