LA ,,CASA IANCULUI"

Motto: ,,Voi, ostași ai țării mele, însemnați cu stele-n frunte, / Voi îmi sunteți vii exemple de tărie și virtute/ Când în focul unor lupte viața voastră-ați dat-o vamă/ Pentru-a noastră veșnicire, pentru-a țării încă fală."

Puține și sărace ne sunt cuvintele care să mărețească și să înalțe în fală faptele de vitejie ale ostașului român, atunci când dușmanul îi amenință vatra, viața, libertatea, însăși existența lui, aici, în cuibul veșniciri sale, unde, încă de la-nceputul lumii, bunii și străbunii lui i-au tot lăsat din neam în neam ca avere huma pământultui acestuia însfințit de munca, truda și jertfelnicia lui. Pământul i-a dat mereu și mereu putere, statornicie, speranță, pentru el, cel care și-a dat de atâtea ori viața, știind că numai așa această humă se va înnobila și va avea neprețuită valoare.

Despre acest lucru s-a vorbit miercuri, 9.08.2017, la ,,Casa Iancului" din Tg.-Mureș, în prezența unui public cunoscător al temei în discuție, public care, așa cum remarca domnul prof. MIHAI MONORANU, moderatorul activității, a omagiat jertfa de sânge a eroilor de la Mărăști, Mărășești și Oituz, sărbătorind, totodată, strălucitele victorii de aici, obținute în cea mai mare bătălie pe pământ românesc din istoria noastră.

Despre contextul istoric al desfășurării evenimentelor de acum 100 de ani - Primul Război Mondial -, despre situația în care se afla România din punct de vedere militar în anul 1917 și cum s-a ajuns în această situație, ne-a vorbit, extrem de documentat, domnul BERȚA IOAN, președintele Societății Cultural-Patriotice ,,Avram Iancu" din Tg.-Mureș. Ca în poveștile bunicilor noștri, ai celor care avem acum peste 70 de ani, am văzut aievea tânăra oștire română reechipată, reînarmată, reinstruită, aflată în cel mai critic moment al său, cu țara pe punctul de a se destrăma pentru vecie, dar însuflețită de un curaj nebun ce ți-l dă disperarea, fiind gata pentru a săvârși minunile de vitejie care vor urma.

 Aflată în fața celei mai bine înarmate și mai bine instruite armate a lumii din acel moment, Germania, comandată de legendarul ,,spărgător de fronturi" gen. Meckenzi, armata română avea de partea ei atuul că era pe propria moșie, că avea comandanți extrem de capabili, generalii: AVERESCU, PREZAN, EREMIA GRIGORESCU etc., că trupa dorea cu ardoare victoria. Promisiunile regelui Ferdinand că va da o nouă reformă agrară și una electorală, prezența Reginei și a primului ministru în mijlocul răniților au însuflețit armata. În luptele de la Mărăști, Mărășești, Oituz, Soveja, Cașin, Nămoloasa etc., cu toată trădarea rusească, armata română s-a îngloriat cu neasemuite fapte de vitejie, recunoscute chiar de inamici. Cu pierderi uriașe, bravii ostași români au izbutit victorii răsunătoare în fața unui inamic neînvins până atunci.

În cinstea acelor legendare bătălii, spre veșnica aducere aminte, la 10 iulie 1928 s-a inaugurat Mausoleul de la Mărășești, operă a marelui arhitect român Gavril Petrescu.

 Domnul LAZĂR LĂDARIU a ținut să sublinieze următoarele:

Spre rușinea gazetarilor români, prea puține ziare au evidențiat momentul; nu se dă nici acum importanța și semnificația necesare ordinului dat de Regele Ferdinand către armata română; nu se scoate în evidență că luptele de la Mărăști au fost cele mai mari din istoria românilor, ele situându-se, ca amploare, pe locul 9 în istoria celor mai mari bătălii din istorie; că odată cu trecerea armatei române în Transilvania, prin trecătorile munților, s-a cântat pentru prima dată ,,Treceți, batalioane române, Carpații!"; că viitorul mareșal Ion Antonescu făcea parte din grupul de ofițeri care pregăteau strategia armatei în cursul acestor lupte.

Doamna MARIANA PLOEȘTEANU ne-a făcut o surpriză, informându-ne că are adunate mai multe cântece care glorifică vitejia românilor în aceste lupte, cântece știute de la mama și sora domniei sale, pe care intenționează să le publice într-un volum. Ne-a recitat una dintre ele.

Clipa de poezie a fost susți-nută de subsemnatul și poetul SILVIU RAȚIU.

Păstrată pentru final, poezia „Cruce albă de mesteacăn", scrisă chiar în tranșeele Mărășeștiului de poetul Arthur Enășescu, ne-a fost citită de prof. MIHAI MONORANU, înfiorând adunarea.

Tema pusă în discuție, materialele prezentate, intervenția persoanelor participante au încărcat această seară cu adâncă trăire și emoție, iar rememorarea evenimentelor de acum 100 de ani a fost un omagiu adus armatei române, făuritoare de istorie pe câmpul de luptă.

 

Lasă un comentariu