„Vă rog să mă scuzați că v-am făcut să mă așteptați!"

Într-o după-amiază a anului 1953, în gara orașului Chicago s-au adunat oficialitățile și reporterii pentru a-l întâmpina pe câștigătorul premiului Nobel pentru pace al anului 1952. La câteva minute după sosirea trenului, un bărbat uriaș, cu părul vâlvoi, a coborât din tren. Blițurile aparatelor de fotografiat au fulgerat, iar oficialitățile orașului s-au apropiat cu mâinile întinse. Diferiți oameni au început să-i spună cât sunt de onorați de vizita lui. Omul le-a mulțumit politicos, iar apoi, privind peste capetele mulțimii, a cerut să fie scuzat un moment. A pășit printre oameni, până la o femeie de culoare, care se lupta cu două valize mari. I-a luat bagajele și cu un zâmbet a însoțit femeia până la autobuz. A ajutat-o să urce și i-a urat drum bun. Apoi s-a întors la mulțimea care îl aștepta și a spus: „Vă rog să mă scuzați că v-am făcut să așteptați!". Acel om era Albert Schweitzer, faimosul doctor misionar, care și-a petrecut viața ajutând săracii din Africa. Ca răspuns la fapta lui Schweitzer, unul dintre membrii comitetului de primire i-a spus plin de admirație reporterului de lângă el: „Este prima dată când văd o predică umblând!".

Lasă un comentariu