„Iisus Hristos a luat cu Sine pe Petru și pe Iacov și pe Ioan, fratele lui, și i-a dus într-un munte înalt, de o parte. Și S-a schimbat la față, înaintea lor, și a strălucit fața Lui ca soarele, iar veșmintele Lui s-au făcut albe ca lumina. Și iată Moise și Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El. Și răspunzând, Petru a zis lui Iisus: Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voiești, voi face aici trei colibe: Ție una și lui Moise una și lui Ilie una. Vorbind el încă, un nor luminos i-a umbrit pe ei, și iată glas din nor zicând: „ACESTA ESTE FIUL MEU CEL IUBIT ÎN CARE AM BINEVOIT; PE ACESTA SĂ-L ASCULTAȚI". Și auzind, ucenicii au căzut cu fața la pământ și s-au înspăimântat foarte. Și Iisus S-a apropiat de ei Și, atingându-i le-a zis: Sculați-vă și nu vă temeți. și ridicându-și ochii, nu au văzut pe nimeni, decât numai pe Iisus singur. Și pe când se coborau din munte, Iisus le-a poruncit, zicând: Nimănui să nu spuneți ceea ce ați văzut, până când Fiul Omului nu se va scula din morți". (Matei 17, 1-9)
***
„Un copil a crescut într-o familie de creștini. Mama lui îi vorbea deseori despre Dumnezeu. Făcea asupra lui semnul sfintei cruci înainte de culcare și îi spunea: „Dumnezeu îți poartă de grijă". Îi arăta icoanele și îi spunea: „Dumnezeu îți poartă de grijă". La un moment dat, când crescu mai mare, copilul îi spuse mamei sale: „Mamă, eu vreau să-L văd pe Dumnezeu". Desigur, această întrebare și dorința copilului este legitimă, este reală. Fiecare vrea să audă sau să cuprindă cu simțurile lucrurile sau ființele despre care i se vorbește. Astfel dorește și sufletul nostru să-L vadă pe Dumnezeu: „Neliniștit este sufletul meu, Doamne, până nu se regăsește în Tine" (Fericitul Augustin). Dumnezeu, în două rânduri s-a arătat oamenilor: la Botezul Său, în râul Iordanului, și la Schimbarea la față pe Muntele Taborului. Azi, noi, oamenii, trebuie să ne schimbam la față prin facerea faptelor bune și înlăturând tot răul din noi și din lume, fiindcă Mielul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, ne poate ajuta să ne ridice păcatele, fiindcă „El este Fiul lui Dumnezu cel iubit, întru care am binevoit". (Matei 3,17).
***
P.S. „De-ți va greși ție fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine și el singur. Și de te va asculta, ai câștigat pe fratele tău. Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot cuvântul cel adevărat. Și de nu-i va asculta nici pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ți fie ție ca un păgân și vameș" (Matei 18, 15-17).
„Reflecții sufletești" vol. II
