Cetatea dacilor - fereastră spre cer

În drum spre Sarmisegetusa Regia, un popas în Lancrăm - satul natal al marelui filosof Lucian Blaga - ne-a oferit prilejul de a-l cunoaște pe tânărul profesor Ovidiu Ghenescu, doctorand la Universitatea „1 Decembrie" Alba Iulia. Aflăm de la domnia sa că, în urma săpăturilor ocazionate de lucrările la autostradă, în zonă au fost scoase la iveală așezări ce trimit spre epoci îndepărtate, legate de etnogeneza românilor. Potrivit cercetătorului, în complexele medievale, odată cu urmele descoperite de dată medievală, apare și ceramică dacică, fapt ce denotă că poporul dacic, de sine stătător, își află obârșia pe aceste meleaguri cu mult înainte decât își închipuie sau vor să demonstreze unii, oricât ar încerca să răstălmăcească adevărul.

La Sarmisegetusa Regia - Grădiștea de Munte -, încă de la intrare, te întâmpină, pe latura dreaptă, un zid de piatră ros de mai bine de 2000 de ani, pe lângă care șerpuiește o potecă bine bătătorită de pașii atâtor vizitatori.

Potrivit cercetătorilor istorici, fortăreața a fost centrul strategic al sistemului defensiv dac din Munții Orăștiei. Sarmizegetusa Regia era compusă din trei părți cu funcții distincte: așezarea civilă amplasată pe pantele defileului, fortificația, situată în zona cea mai înaltă, și zona sacră. La început (în sec. I a.Chr.) a fost un loc sfânt, așa cum dovedește prezența unor construcții religioase din zona sacră. Templele, locuințele atelierele, hambarele, instalațiile de captare a apei, obiectele descoperite în urma săpăturilor arheologice arată un standard de viață ridicat pentru acele timpuri. S-au descoperit din acea vreme ștanțele folosite pentru emiterea unor monede din vremea Regatului dacic. La marginea de nord a zonei sacre, se află vestigiile a două temple patrulatere ale căror lespezi rotunde de piatră și roase de timp marcau spațiul sacru. Pentru realizarea diferitelor construcții, dacii au utilizat cu precădere calcarul și andezitul, roci aduse de la cariere ce se aflau la circa 40-50 de kilometri depărtare, piatră folosită la construcția templelor, impresionând și astăzi, atât prin dimensiunea lor, 2 metri diametru, 30 cm grosime, cât și prin tehnica elaborată de prelucrare.

 

Lasă un comentariu