O necesară coborâre cu picioarele pe pământ!

De câteva zile, gura premierului Mihai Tudose, a unor miniștri nu le mai tace! Laudă mare: România a avut, în șapte luni, o creștere economică de 5,9 %! Ei, și? Oare se vede, cumva, asta în buzunarul românului, are el mai mulți bani și un trai ceva mai altfel? Se simte pe masa lui că pâinea, laptele, brânza, ouăle, untul, uleiul, carnea, alimentele de bază, sunt mai ieftine și mai îmbelșugate? Simte el, pensionarul român, că trăiește mai bine? În acest anotimp al laudelor de circumstanță, un raport al ONU consideră România „a doua țară într-un top mondial al migrației, după Siria, țară prinsă într-un război civil nimicitor". Adică, mai altfel spus, suntem a doua diasporă a lumii. De ce suntem puși după Siria? Sunt invocate în acel raport: lipsa locurilor de muncă și a speranței în ziua de mâine, tinerii, mai ales, nu au nicio perspectivă, șomajul, hoțiile celor mari („gulerele albe"), salariile mici, pensiile de mizerie după 35-40 de ani de muncă, un trai decent imposibil. Așa că, imediat după decembrie 1989, românii și-au luat lumea-n cap și au plecat cât au văzut cu ochii, uneori la disperare, punându-și nădejdea într-o altă zi de mâine pe meleaguri străine. Bine ar fi ca guvernanții noștri să fie ceva mai realiști, mai ponderați cu laudele, cu ciocul mai mic, într-o reală coborâre cu picioarele pe pământ!

Lasă un comentariu