Cartea, purtând netezimea cămășii de aloe despre care vorbea Ioan Alexandru, spre a defini veșmântul spiritului, este un semn al crucii; prin el ființa smulgându-se din pulberea pământului, ca mai apoi să se ridice la „locuințele înalte ale nemuririi". Cartea domnilor profesori Doina Dobreanu și Vasile Dobreanu este semn al crucii prin profunzimea trăirilor și temeinicia argumentelor, dezvăluind in crescendo, ca într-un ritual, cum satul Subcetate de Mureș din județul Harghita își împletește, în lunga sa istorie, mintea și inima, cugetarea și credința, truda și speranța, înspre smulgerea omului din pulberea pământului și învestirea lui cu nesațiu' de veșnicie. Prin semnul crucii, ființa pământeană trece în ființă cerească, precum satul, în dreaptă cumpănă, perpetuând ordo universalis, preface lutul în Duh. În felul acesta, îi simțim cărții fundamentul.
Autorii cercetează la nivelul științific, asimilându-și fervoarea și demnitatea documentelor, prin autoritatea arhivelor, începând cu anul 1700, în același timp fiind părți din matricea de afectivitate a satului, trăitori în amănunt ai nesfârșitei povești, în care taina și povața devin personaje nemuritoare. Dobrenii, Cotfăsenii, Hurubenii, cei cu numele de Muscă, Pop, Ciubâcă, Bordea, mențiunea anului 1786 pe o poartă de lemn, împodobirea locului cu lumânărica pământului, păstoritul pe Coasta Higii înseamnă statornicie, rânduială și frumusețe, zbaterile și izbânzile omului ca „fiu al luminii", „ostenit, dar împăcat" în vălmășagurile vieții. Cu alte cuvinte, întâlnim filoanele a ceea ce la Heidegger, bunăoară, e tetrada cer-pământ-divin-uman, orchestrate de autori în atâtea tonuri și nuanțe, vârste și experiențe, stări și simboluri, cunoscându-le prin căldura sânului părintesc și binefacerile cărților de învățătură. Așadar, autorii prezentării monografice sunt fiii și în același timp dascălii. Ca fii ai satului, autorii reprezintă legi scrise și nescrise, nemărginiri de gând și fapte, lumina iubirii statornice - Cartea rodește din iubire, se spune în „Argument" -, iar ca dascăli exprimă felul potrivit de a fi la întâlnirea cu satul, cu teluricul și cosmicul, cu oamenii așezați temeinic în firea lucrurilor și dreapta curgere a vieții, bucuria de a descoperi, a intui, a convinge, a corecta, a avea atitudine. Ca fii ai satului și dascăli, autorii înțeleg ce înseamnă „că un lucru se petrece românește", cum ar sublinia Mircea Vulcănescu, pentru aceasta fiind nevoie de scânteie, pricepere și voință.
Scânteia prezentării monografice a satului Subcetate de Mureș, cu ample străvechimi și apropierea lor de ziua noastră, cu frumusețea de a avea ce mărturisi, e preluată de autori din zestrea de gând a familiei, vrednicul de pomenire Vasile I. Dobrean, bunicul, reușind să cuprindă satul în File de monografie, preluate prin priceperea și voința nepoților și așezate în prestigioase apariții editoriale. Vorbim, astfel, de popasuri semnificative înspre edificarea monografiei de față, fie că e vorba de Cântecul obârșiei sau Țesături românești din zona Mureșului Superior, Subcetate - Un Secol de istorie în imagini, Bucuria lecturii, Graiul din localitatea Subcetate de Mureș, Surâsul amintirilor sau interviurile din seria de carte La obârșie, la izvor..., toate acestea fiind puneri în evidență a prestigiului locului, a valorii sale de document.
Secvențele monografice, în succesiunea lor, transmit informația strictă, plauzibilă, în simbioză cu inefabilul povestirii, al confesiunii interlocutorilor, de la reperele geografice la cele de spiritualitate, fiind detaliate istoria, demografia, situația social-economică, resursele naturale, etnografia, folclorul literar și muzical, familia tradițională, gospodăria țărănească, industria casnică, magia sărbătorilor, credințele străvechi, graiul, școala, biserica, activitatea culturală, administrația locală. Secvențele finale, Fiii satului - repere de profesionalism și Acasă la Subcetate exprimă temeiuri spirituale aparte, emoții și valorificarea expresiei atât de consacrate Adu-ți aminte!, mai ales în contextul în care țăranul de altădată și lumea lui, cum afirma fondatorul Muzeului Țăranului Român, Horia Bernea, sunt greu de definit pentru omul de azi, „cum greu de înțeles sunt noțiunile de om cumsecade, noblețe, cinste, curaj, grijă, ascultare".
Cartea „Subcetate-Mureș. Privire monografică" pune în dezbatere strălucirea și neîntrecuta putere a unui loc de pe Valea Mureșului Superior, autorii recuperând și ctitorind pentru eternitate o „călătorie sfântă pe-un drum neprihănit".
Și iar spun, precum altădată, că Subcetate e lumină alergândă căreia nu poți să nu-i scrii cărțile, asemuindu-se cu firele de aur și slava în care Maica Domnului în fața Arhanghelui binevestitor torcea fir de purpură.
Se va lansa astăzi, 19 august 2017, ora 10, în cadrul „Zilelor Culturale ale localității Subcetate de Mureș".
