Sinuciderea, Lumea și... Oceanul

„La 16 decembrie 1904 - mărturisește păgânul convertit la creștinism, indianul SUNDAR SING - AM ARUNCAT BIBLIA ÎN FOC. La 18 decembrie eram hotărât să mă omor la trecerea trenului de la 5 dimineața, căci nu-mi puteam găsi pacea sufletească; mai întâi am voit să mă rog lui Dumnezeu să-mi arate calea mântuirii. Mă gândeam: Dacă nimic nu mi se va arăta, dacă nici astă-dată nu voi înțelege nimic, mă voi sinucide, pentru a găsi pe Dumnezeu în cealaltă lume. M-am rugat de la ora 3 la ora 4/30 și deodată am văzut o lumină mare în camera mea, urmată de un nor luminos în care am văzut fața glorioasă și strălucitoare plină de iubire a Domnului Iisus Hristos. El m-a întrebat : «Până când mă prigonești?» Din acel moment am înțeles totul și... am devenit alt om pentru... totdeauna".

Sundar Sing (1889-1929), scriitor, misionar indian creștin.

Deviza lui: „Nu sunt vrednic să calc pe urmele Domnului meu, dar ca și El, nu vreau nici casă nici bunuri, ca și El voi aparține drumului, voi împărtăși durerea poporului meu, voi mânca cu cei care mă vor adăposti, și voi spune tuturor oamenilor despre dragostea lui Dumnezeu".

***

„LUMEA ÎȘI ARE ORIGINEA ÎN DUMNEZEU, ca RAȚIUNE ABSOLUTĂ și creator din nimic al întregii existențe. Originea lumii este deci paradoxală, ambiguă: pe de o parte se găsește în nimic, în neființă, iar pe de altă parte se găsește în voința atotputernică a lui Dumnezeu, care nu este nimic ci este totul! Așadar ființa creaturii se constituie dintru început în condiția paradoxală, în balansul neființă-ființă, nonexistență-existență, fixare-devenire. Întrucât provine din neființă, creatura poartă pe de o parte la sine neființa, ea «nu poate sări peste umbra ei». Pecetea «neființei» este imprimată indelebil (din naștere, nu poate fi șters, uitat), în ea; oricât ar deveni întru ființă, nu va putea trece granița dintre relativ și absolut, dintre creat și necreat".

GHEORGHE REMETE (1954 - ), preot, profesor universitar, doctor în Teologie, îndrumător la Școală Doctorală, scriitor bisericesc, poet***

„Dumnezeu este un ocean de lumină în care se poate pluti toată viața; în El găsim sensul creației și al întregii istorii."

Radio „Trinitas" - 2009

P.S. „Mai mult prețuiește rugăciunea cu post și cu milostenie și cu dreptate, decât bogăție cu nedreptate, mai bine să faci milostenie, decât să aduni aur. Căci milostenia izbăvește de la moarte și curăță orice păcat. Cei ce fac milostenie și dreptate vor trăi mult". (Tobit 12, 8-9)

„1001 CUGETĂRI" vol. XII

 

Lasă un comentariu