„Generalul englez Lew Walace, un înverșunat dușman al credinței, în timp ce călătorea cu trenul s-a întâlnit cu colonelul Robert Ingersoll, un ateu convins. Ambii au început să ridiculizeze creștinismul și Biblia. Deodată Ingersoll îl fixă pe general și-i lansă provocarea: «Dumneavoastră sunteți inteligent și aveți o înaltă cultură. Pentru ce nu scrieți o carte în care să arătați că creștinismul e absurd și că Iisus Hristos nici nu a existat. O asemenea carte ar avea un mare succes». Dorința generalului Lew Wallace de a deveni celebru l-a făcut, timp de câțiva ani, să adune material împotriva Bibliei și a lui Hristos.
În fine, s-a apucat să scrie. Când a ajuns pe la cap. al IV-lea, a început să-și dea seama că Iisus Hristos a existat în mod real. Dobândi apoi certitudinea că El a fost ceva mai mult decât un personaj istoric. Și, în vârstă de 50 de ani, generalul Lew Wallace pentru prima dată în viața lui a îngenunchiat pentru rugăciune și a cerut lui Iisus Hristos să fie și Mântuitorul său personal. Bogatul material adunat n-a fost lepădat.
El revizui primele 4 capitole și le completă dând lumii cartea și filmul «BEN-HUR» care a pasionat pe mii de cititori și cinefili din întreaga lume".
Lew Wallace (1827-1905) - „Ben Hur" general în armata engleză, scriitor
***
„Precum grădinarul, dacă nu plivește buruienile, îneacă legumele, așa și mintea, dacă nu curățește gândurile, pierde ostenelile. Bărbat chibzuit este acela care suferă (ascultă) sfatul bun și mai ales pe Părintele duhovnicesc, care-l sfătuiește. Cel omorât de patimi nu ascultă sfatul și nu suferă câtuși de puțin mustrarea și povățuirea duhovnicească. Cel ce nu primește sfatul bun, nu își îndreaptă căile sale, ci e dus pururea spre prăpăstii și râpe. CAUTĂ FAPTA BUNĂ ȘI PĂSTREAZ-O NEVĂTĂMATĂ, CA SĂ NU TRĂIEȘTI URÂT ȘI SĂ MORI JALNIC".
Sfântul TALASIE LIBIANUL
„CUGETĂRI FILOCALICE", vol. II, pag. 30
***
„Printre primele virtuți se numără pacea și iubirea. Ele sunt nedespărțite și strâns împletite cu chemarea numelui lui Iisus, deci, și a puterii Lui. Iubirea este virtutea cea mai înaltă la care se ajunge prin toate celelalte virtuți. «Dumnezeu este iubire și cel ce rămâne în iubire în Dumnezeu rămâne și Dumnezeu în El». (I Ioan 4, 16 ) Pacea și iubirea nu numai că fac rugăciunea bine primită, ci se și nasc și răsar prin rugăciune, ca niște raze gemene, și cresc și se desăvârșesc în ea. Omul trebuie «să se roage fără mânie și fără gânduri rele». (I Timotei 2,8)
P.S. „Nu răsplătiți răul cu rău sau ocara cu ocară, ci, dimpotrivă, binecuvîntați, căci spre aceasta ați fost chemați, ca să moșteniți binecuvântarea. Cel ce voiește să iubească viața și să vadă zile bune să-și oprească limba de la rău și buzele sale să nu grăiască vicleșug". (1Petru 3, 9-10).
„1001 CUGETĂRI" vol. XII
