În vremuri de demult, Dumnezeu a plămădit zece bărbați cu numele Adam. Unul din ei prelucra pământul, al doilea păștea oile, al treilea prindea pește. După ceva timp, s-au apropiat de Tată cu o rugăminte:
-Avem de toate, dar ceva lipsește. Ne plictisim.
Dumnezeu le-a dat câte o bucată de aluat și le-a zis:
-Vreau ca fiecare dintre voi să-și plămădească o femeie după propria dorință: fie ea plinuță, subțire, înaltă sau scundă… Iar eu le voi da viață.
Peste ceva timp, Dumnezeu a adus un platou cu bucăți de zahăr și le-a spus:
-Aici sunt 10 bucăți. Luați fiecare câte una și oferiți-o femeii de lângă voi pentru ca viața cu ea să fie dulce. și toți au făcut întocmai. Însă după câteva clipe Dumnezeu se supărase:
-Printre voi, cineva nu este cinstit. Pe platou erau unsprezece bucăți de zahăr. Cine a luat două?
Toți au tăcut.
Dumnezeu le-a luat soțiile, le-a amestecat, iar apoi fiecare a primit o femeie la întâmplare.
De atunci, nouă din zece bărbați cred că soția altuia este mai dulce, pentru că ea a mâncat două bucăți de zahăr. și doar unul dintre ei crede că femeia sa este unică și deosebită, pentru că cealaltă bucată de zahăr a mâncat-o el singur!
