Oameni de seamă ai satului: MĂCINICA CEONTEA DIN DEDA

Distribuie pe:

A fi secretară la un liceu nu este o misiune ușoară, deoarece de modul în care secretara își face datoria funcționează relația școlii cu celelalte instituții. Într-o oarecare măsură, de priceperea, seriozitatea și hărnicia secretarei depinde imaginea școlii în care ea își desfășoară activitatea. Doamna Măcinica Ceontea a fost secretară la Liceul Tehnologic „Vasile Netea", o viață de om de peste 30 de ani, perioadă în care Liceul Deda a fost bine văzut și a avut o imagine frumoasă la nivel județean și național, prin rezultatele obținute și prin seriozitatea personalului care și-a desfășurat activitatea aici.

S-a născut în data de 16 aprilie 1950 în Deda, avându-i ca părinți pe Iosif și Silvia Pașcan, muncitori la Cooperativa de Consum din această localitate. A absolvit cursurile școlii primare și gimnaziale la Deda, după care a urmat cursurile liceale, finalizate la Liceul Industrial Nr. 1 din Reghin (azi Liceul „Petru Maior"). S-a căsătorit cu Iosif Ceontea și are doi copii: Laura, căsătorită Miculi (economistă la Curtea de Conturi Târgu-Mureș) și Ioan, inginer la Firma „Eleagnus" din Aluniș.

A intrat în producție devreme. Mai întâi a fost angajată la Cooperativa de Consum Deda ca gestionar, timp de 9 ani, în perioada 1967 - 1976, iar apoi, din 1976 și până în 2008, când s-a pensionat, a fost secretară cu normă întreagă la Liceul Tehnologic „Vasile Netea" din Deda. Volumul de muncă a fost mare, începând de la adeverința de școlarizare și până la celelalte documente complexe solicitate: evidența actelor de studii; întocmirea, eliberarea și păstrarea lor; întocmirea, completarea și păstrarea carnetelor de muncă; întocmirea contractelor de muncă pentru toate cadrele didactice; statisticile școlare trimestriale, semestriale, de început și de sfârșit de an școlar; întocmirea și depunerea dosarelor de pensionare la Casa de Pensii Târgu Mureș; alte documente cerute de Dispensarul Deda, de Centrul Militar Județean, de către PSI; întocmirea statelor de plată pentru personalul didactic; răspunderea în fața Controlului Financiar Intern (în prezent Audit) pentru documentele întocmite etc., ca să enumerăm numai pe cele mai importante activități specifice de secretariat. Trebuie menționat faptul că în perioada respectivă nu exista tehnica informatică de astăzi, totul se făcea scris de mână sau, în cel mai fericit caz, cu mașina de scris. Cu toate acestea, nu s-a întârziat niciodată întocmirea și trimiterea documentelor cerute, mai mult, știm că actele se întocmeau cu mare responsabilitate și se verificau de multe ori în scopul evitării oricăror greșeli. La acestea se adaugă numărul mare de elevi care frecventau școala (volum sporit de muncă), precum și faptul că școala avea drept foruri tutelare două ministere: pe de o parte MECTS (reprezentat în teritoriu prin IșJ Mureș), iar pe de altă parte MILMC, unde trebuiau trimise, la București,toate situațiile școlare legate de clasele de prelucrare a lemnului. Măcinica nu a avut niciodată probleme de serviciu, nu a lipsit de la școală și a colaborat foarte bine cu toți domnii directori aflați pe funcție în perioada respectivă. Aceasta și datorită faptului că a participat cu seriozitate și conștiinciozitate la cursuri de perfecționare organizate de MILMC la București sau de către IșJ Mureș. Au fost posibile toate acestea și pentru că familia a înțeles-o, a ajutat-o și a sprijinit-o permanent, de aici rezultând disponibilitatea pentru program prelungit de foarte multe ori, atunci când a fost nevoie. A considerat problemele școlii o intimitate, a avut un respect aparte față de fiecare membru al co-lectivului didactic, a simțit că școala este pentru dânsa a doua familie.

S-a pensionat în 2009, cu satisfacția muncii împlinite și a lucrului bine făcut, desfășurând o activitate frumoasă, din inimă, cu dragoste, devotament și respect pentru OM. „Sunt mulțumită în suflet și am un sentiment de satisfacție că mi-am desfășurat activitatea într-un mediu cu oameni bine pregătiți și capabili, cum rar se mai întâlnește". Se potrivește și în cazul dânsei arhicunoscutul proverb românesc „Omul sfințește locul !"

 

Lasă un comentariu