,,Pași spre Marea Unire". O temă atât de generoasă ar putea oferi oricărui lector posibilitatea de a se exprima în cât mai multe episoade, mai greu este să o faci într-o singură expunere, în mod clar, concis și pe înțelesul auditoriului. Or, domnul IOAN BERȚEA, președintele Asociației Cultural-Patriotice ,,Avram Iancu" din Tg.-Mureș, a făcut-o cu succes, miercuri, 23.08.2017, la ,,Casa Iancului". Domnia Sa a urmat un fir logic al evenimentelor, plecând de la situația internațională din preajma Primului Război Mondial și situația specială în care s-a aflat Romania în acel moment greu pentru ea, pentru că: nu știa de care parte să se poziționeze, interesele sale puteau fi rezolvate de fiecare bloc militar în parte, nu era pregătită pentru a face față unui război, armata, deși numeroasă, era foarte slab înarmată, pregătită militar și disciplinar, etc., motiv pentru care a ales neutralitatea între anii 1914-1916.
Dar nici intrarea în război, în 1916, nu a fost o soluție, pentru că, în ,,anul negru" al istoriei noastre, 1916-1917, ezitările, trădările aliaților, propriile trădări, neprofesionalismul cadrelor din conducerea armatei române, slaba ei înzestrare ne-au dus spre dezastrul de la Turtucaia, cea mai mare înfrângere din istoria modernă a României, cu mii de morți, răniți, dispăruți, în numai trei zile de confruntări armate. Panica, situația disperată de pe front, succesele inamicului, pierderile teritoriale ne-au adus în situația de colaps economic, militar, social. Dar, în ultima clipă, discursul regelui Ferdinand, adresat armatei, exemplul de curaj și demnitate al Reginei Maria, împrumutul masiv făcut de România pentru înarmare, activitatea Misiunii franceze, Corpul Voluntarilor Ardeleni ne-au salvat de la pierire, dând un curs nou și favorabil, pentru o bucată de timp, oștirii române. Am încheiat războiul cu pierderi uriașe, dar cu un câștig de mare importanță și de durată, impuse prin pacea de la Paris și Trianonul, care au făcut posibilă Marea Unire.
Frumosul și înălțătorul discurs al domnului IOAN BERȚA ne-a emoționat, făcându-ne să retrăim marile și grelele momente prin care a trecut țara, într-un timp de răscruce pentru existența ei.
Domnul LAZĂR LĂDARIU și-a exprimat, și domnia sa, câteva punte de vedere, accentuând următoarele:
- istoricii noștri de după Al Doilea Război Mondial, ca și cei de azi, în dorința de a nu supăra ,,pe cine nu trebuie", NU SCOT SUFICIENT ÎN EVIDENȚĂ anumite evenimente din istoria noastră, evenimente cu consecințe nefaste pentru noi ca: desele trădări, incompetențe, interese meschine, lașități, erori, pe care ar trebui să ni le asumăm, pentru că ele sunt realități, care alături de ezitările, nerespectarea înțelegerilor făcute cu aliați, schimbarea unor planuri militare ale cartierelor generale străine necunoscute de noi ne-au pus în situații deosebite;
- se vorbește prea puțin de rolul și exemplul personal de demnitate și loialitate (ceea ce nu e cazul la conducătorii noștri de azi) ale Regelui Ferdinand și Reginei Maria, în acele momente foarte dificile pentru țară;
- nu este evidențiat suficient rolul unor personalități ca: prim-ministrul român Brătianu, generalul Prezan, șeful de stat major Ion Antonescu, șeful misiunii franceze, generalul Berthlot, eroi și salvatori ai României în acea perioadă.
De menționat, și de această dată, eleganța intelectuală a moderatorului, domnul prof. MIHAI MONORANU, tot mai ,, specializat" pe acest post, ca și surpriza pe care ne-a făcut-o, citindu-ne o parte din discursul lui I.C. Brătianu în Parlamentul țării, prin care se dădea curajul necesar, la momentul potrivit, oamenilor politici și armatei în acele momente foarte grele pentru țară.
A fost o activitate cu înaltă simțire patriotică, trăită cu fior sufletesc de cei prezenți.
