Un copil era lângă mama sa, care trăgea de moarte... Era o zi posomorâtă și ploioasă de toamnă, care prevestea apropierea iernii... Și s-a rugat, a mai dat de pomană jucăriile lui altor copii, toate pentru însănătoșirea mamei... Nu știa ce să mai facă și ce să mai dea, fiindcă starea ei era din ce în ce mai jalnică. Printre lacrimi, zărește pe pervazul de la geam, un vas mic cu o floare. Părea unica bucurie din cameră. S-a ridicat de lângă patul mamei, a mers, a luat floarea pe care a dus-o la icoana Maicii Domnului și s-a rugat cu credință, cu nădejde și iubire, strigând:
- Lasă-mi-o pe mama!
La rugăciunea lui, care a făcut să răsune cămăruța, a auzit un glas tainic: „Mama ta va mai trăi încă atâția ani, câte sunt petalele acestei flori". Copilul a numărat în grabă petalele și a găsit că sunt numai cinci. I s-au părut prea puține și, încurajat de surâsul mamei, care se simțea mai bine, cât ai clipi, a început să împartă petalele în fâșii cât mai subțiri, cu speranța să înmulțească tot mai mult, anii de viață ai mamei.
Se spune că așa s-a născut crizantema.
