Onoare și creație - Note la dezvelirea bustului cărturarului Alexandru Papiu Ilarian

Mi-am amintit, ieri, la Sărmașu, la Mănăstirea Sfântul Mina, pe Aleea busturilor marilor bărbați ai Patriei Române, binecuvântată faptă a părintelui protopop Ilie Bucur, de ceea ce scria Ernest Bernea în „Crist și condiția umană": Sunt oameni care trăiesc la întâmplare și alții care cercetează să descopere sâmburele de lumină care întreține lumea și viața. Aceștia din urmă au privirea cuprinzătoare și pasul sigur; călători prin vremuri, ei străbat încrezători minunata operă a creației dăruită nouă de Dumnezeu.

La Sărmașu, în albăstrimea Sfintei Mănăstiri, s-a întărit sâmburele de lumină ce întreține lumea și viața, prin dezvelirea bustului celui care a fost istoricul, juristul, lingvistul, ministrul de Justiție în Guvernul Kogălniceanu (primul transilvănean într-o astfel de demnitate), membru al Academiei Române (primul academician care rostește un discurs de recepție), conducător al Revoluției de la 1848 din Transilvania, Alexandru Papiu Ilarian. Bustul este opera sculptorului Ioan Astăluș, artistul cuprinzând în metaforă plastică ideea de om mare, luminându-se prin felul în care a păzit poruncile neamului său și prin felul în care i-a scris acestuia dăinuirea în „Istoria românilor din Dacia Superioară". Și atunci, fericită e ziua în care s-a cinstit lumina. Mărturisea marele Nicolae Titulescu: Dacă nu voi fi far, voi fi candelă. Dacă nu voi fi candelă, tot ajunge, fiindcă m-am străduit să aprind lumina.

Nu voi repeta datele înscrise în afișul manifestării, aceste fiind deja publicate în spații mass-media, cu precădere în cotidianul „Cuvântul liber", rezervându-mi bucuria de a cuprinde în „Manuscrisul de jad" sentimentul înalt pe care l-am trăit Acolo, în neîntrerupta liturghie a locului. Eram ca la o Fântână a lui Iacov, într-un dialog al împăcării și al propovăduirii apei vii, sau precum în istorisirea despre „pescuirea minunată", cea cuprinsă în Evanghelia de la Luca, în care pescarii, după o noapte de trudă pe marea Ghenizaret, nu au prins nimic, dar aruncând din nou mrejele după Cuvântul Mântuitorului au prins „mulțime mare de pește". Atunci, pescarii, cei care i-au împlinit Mântuitorului cuvântul, înminunându-se, i-au devenit ucenici. „De acum înainte vei fi pescar de oameni", îi spune Domnul Hristos celui ce își simțea păcătoșenia, dar își începea ucenicia întru Domnul, Sfântul Apostol Petru.

Măcar pentru o clipă, Acolo, ființa își poate începe ucenicia întru Domnul, printre semnele care nu se mai șterg, busturile marilor înaintași, date nouă în grijă, precum Avram Iancu din piesa lui Lucian Blaga le dă tribunilor în grijă cheile munților; tribunilor care au umplut răbojul cu semne care nu se mai șterg: „Tribuni (…) Timp de veselie nu avem, nici de veselie, nici de somn! Treji trebuie să fim, treji și limpezi, ca pe drumul judecății din urmă."

Acolo, ieri, s-a deschis cale de izbăvire prin comuniunea cu cei înalți la fire, care au purtat iubirea jertfitoare de sine întrupată în istorie. Personaje în acțiune pe o imensă scenă a Transilvaniei, preocupate să știe cui lasă continuarea drumului.

La Mănăstirea Sfântul Mina se continuă drumul prin onoare și creație. Scria Andrei Marga în „Diagnoze" că putem ieși din turbulență și narcisism, din obositoare prejudecăți, din visul valorilor, haos și cinism, manipulare și indiferență, prin onoare și creație.

Acolo, acum e rodul. Iar rodul vostru să rămână - sunt cuvintele evanghelistului; rodul celor care luptă bună au luptat, cale au săvârșit și credință au păzit.

Sărmașu, 25 august 2017

Lasă un comentariu