Este o boală parazitară cosmopolită a omului și animalelor, determinată de un protozoar, toxoplasma gondii, cel mai adesea latentă, la copil și adult, dar severă, redutabilă la făt, nou-născuți și la persoanele imunodeprimate.
De regulă, survine la bolnavii imunocompromiși (la copil, produce: encefalită, miocardită, corioretinită, limfadenopatie - mărirea ganglionilor limfatici).
Infecția neo-natală survine de obicei dacă mama contractează infecția acută în timpul sarcinii.
Toxoplasmoza este o „zoonoză" care afectează omul și numeroase animale homeoterme și păsări. Rezervorul de infecție are două componente: abiotic (solul, unde oochisturile eliminate odată cu materiile fecale devin infestante după 2 - 3 zile și păstrează capacitatea infestantă până la 18 luni) și biotic, reprezentat de toate speciile de animale din genurile: FELIDAE și LYNX, care sunt gazde definitive ale parazitului.
Gazdele intermediare sunt reprezentate de om și alte mamifere homeoterme (bovine, ovine, porcine și rozătoare) și unele păsări și se dezvoltă în diferite țesuturi, devenind infestanți, în special în: mușchii scheletici, miocard, cord, constituind astfel surse de infecție. Omul reprezintă importanță epidemiologică numai în formele cu transmitere transplacentară. Pisica infestată elimină chisturi pe o perioadă de 7 - 21 de zile.
Omul se poate infesta prin consumul de carne crudă sau insuficient prelucrată termic (carne de porc, ovine, bovine, păsări) care conțin oochisturi de toxoplasma gondii, dar și prin ingestia altor alimente contaminate cu pământ, care conțin oochisturi eliminate de pisică. Excepțional, se transmite prin laptele nefiert care conține oochisturi, dar și prin apă. La gravide, poate determina avort spontan, naștere prematură, făt infestat sau mort.
Transmiterea de la om la om nu este cunoscută, exceptând transmiterea transplacentară. Anticorpii persistă toată viața. Cu toate acestea, infecția rămâne cronică. Paraziții se răspândesc pe cale limfatică sau sanguină, localizându-se în diferite țesuturi și organe.
La imunodeficienți, infecția acută poate evolua progresiv din țesuturile infestate și poate determina leziuni potențial latente (encefalita necrozantă, pneumonie, miocardită).
În majoritatea cazurilor, infestarea se face la vârsta copilăriei și adolescenței. Formele grave se manifestă prin: limfadenopatie (persistă uneori până la un an), transpirații nocturne, astenie marcată, mialgii, slăbiciune musculară, cefalee, anorexie, erupție cutanată fugace sau urticarie, uscăciune în gât, hepatosplenomegalie.
Numai testele serologice specifice permit precizarea diagnosticului.
Toxoplasmoza cronică, latentă, asimptomatică, nu necesită tratament.
La imunodeprimați, tratamentul medicamentos se face cu pirimetamină, sulfadiazină.
