Jertfa, Iubirea și... Prostia

„FECIORII MEI! Iată toate avuțiile și orice am avut, am pierdut! SĂ NU NE PIERDEM ÎNCĂ SUFLETELE... Stați tari și bărbătește, dragii mei! Să nu băgați seama la moarte. PRIVIȚI LA HRISTOS MÂNTUITORUL NOSTRU, CÂTE A RĂBDAT PENTRU NOI ȘI CU CE MOARTE DE OCARĂ A MURIT. Credeți tare întru aceasta și nu vă mișcați, NICI VĂ CLĂTIȚI DIN CREDINȚA VOASTRĂ pentru viață și lumea aceasta... SLUJBA MEA ESTE SĂ ÎNDUR NEVOILE ȘI SĂ RABD NĂPĂȘTILE, ȘI CHIAR SĂ-MI VĂRS SÂNGELE ÎN NUMELE LUI HRISTOS ȘI AL DOMNULUI NOSTRU DUMNEZEU PENTRU CREDINȚĂ".

Constantin Brâncoveanu (1688-1714)

A avut una din cele mai lungi domnii din istoria Principatelor Române. Mare boier, nepot de soră al domnului Șerban Cantacuzino, el a moștenit și a sporit o avere considerabilă, care consta în proprietăți imobile, bunuri mobile și sume de bani depuse în bănci din străinătate. În timpul cât a domnit, Țara Românească a cunoscut o lungă perioadă de pace, de înflorire culturală și de dezvoltare a vieții spirituale, în urma sa rămânând un număr mare de ctitorii religioase și un stil arhitectural eclectic ce-i poartă numele. În politica externă, Brâncoveanu a acționat cumpătat, evitând să se poziționeze decisiv în tabăra imperială, care într-un avânt semnificativ recuperase Ungaria și Transilvania de la otomani. Constantin Brâncoveanu a fost executat pe 15 august 1714, când împlinea 60 de ani, împreună cu cei 4 fii ai săi: Constantin, Ștefan, Radu și Matei, și cu sfetnicul Ianache Văcărescu. Pentru felul cum a murit, cu toții sunt venerați de către Biserica Ortodoxă Română, care i-a canonizat sub numele de SFINȚII BRÂNCOVENI, în 1992. Constantin Brâncoveanu a rămas în istorie și conștiința națională ca un mare ocrotitor al tiparului. Pe lângă cel de la București, a înființat tipografie la Buzău, Târgoviște, Snagov, Râmnicu Vâlcea. S-a tipărit pentru prima dată integral Sfânta Scriptură în anul 1688 la București. S-au tipărit felurite cărți: de slujbă, de teologie, de învățătură, de combatere a catolicismului și calvinismului, toate în limbile română, greacă, slavonă, și chiar arabă, turcă și georgiană. Mare ctitor de biserici: la Potlogi, Mogoșoaia, Biserica Sf. Gheorghe Nou-București, Doicești-Dâmbovița, Mănăstirea din Râmnicu Sărat, Mănăstirea Horezu, Mănăstirea Sâmbăta de Sus, Mănăstirea Surpatele, Mănăstirea Polovraci și Mănăstirea Turnu.

***

„IUBIREA se naște din credință și din speranță. Numai când se naște din ele este autentică și face minuni. E în stare să se sacrifice, să înfrunte orice risc pentru a face binele altuia, pentru a alina o suferință".

Antonie Plămădeală (1926-2005), a fost înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române, mitropolit ortodox al Ardealului (1982-2005), membru de onoare al Academiei Române și membru de onoare al Academiei de Științe din Chișinău

***

„Proștii și canaliile nu trebuie lăsați să-și facă de cap. Răii trebuie împiedicați să mai facă răul, iar proștilor nu trebuie să li se permită să facă prostii în locuri de conducere".

Nicolae Steinhardt (1912-1989) scriitor, critic literar, eseist, jurist, publicist, doctor în drept constituțional; evreu de origine, convertit la ortodoxie în pușcăria de la Jilava.

P.S. „Lăudați pe Domnul întru sfinții Lui; lăudați-L pe El întru tăria puterii Lui. Toată suflarea să laude pe Domnul". (Psalmul 150, 1; 6)

„1001 CUGETĂRI" vol. XII

Lasă un comentariu