LA CASA IANCULUI „Jertfelnicita-mi neamul din moși stămoși pe cruce Ca raiul Tău din ceruri mereu să mi-l apuce"

Distribuie pe:

Și de această dată, Societatea Cultural-Patriotică ,,Avram Iancu" din Tg.-Mureș și-a făcut pe deplin datoria, reamintindu-ne, prin cuvântul moderatorului IOAN BERȚA, al lectorilor MIHAI MONORANU și LAZĂR LĂDARIU, de ziua cea mai neagră din istoria noastră, 30 august 1940, ziua fatidică a Diktatului de la Viena, când, pe timp de pace, România a pierdut o mare parte din Transilvania. Dictonul ,,Cine își uită istoria merită să o retrăiască" e acum mai actual ca oricând, chiar și numai pentru faptul că, puține au fost instituțiile statului român care, miercuri, 30 august 2017, s-au implicat în activități de comemorare a acestei zile negre pentru români, aspectul fiind valabil inclusiv pe raza județului nostru.

Cu un discurs bine structurat și documentat, domnul prof. MIHAI MONORANU ne-a transpus în lunile și zilele premergătoare Diktatului, oferindu-ne date referitoare la situația României în anul 1940, înțelegerile secrete dintre Germania și URSS, planurile ascunse ale Germaniei pentru această parte de lume, sprijinul și încurajările date Ungariei în a solicita pretenții teritoriale României, presiunile Germaniei și Italiei făcute asupra delegației române la Viena, comportamentul sfidător, amenințător și înjositor al acestor două state la adresa țării noastre, toate culminând cu semnarea actului umilitor al Diktatului.

Urmările sale apocaliptice, de o barbarie fără seamăn îndreptate împotriva românilor pe o perioadă de câțiva ani, au fost o altă pagină îndoliată a istoriei noastre, pe care jertfelnicul neam românesc a plătit-o cu lacrimi si sânge, cu nenumărate vieți omenești, răbdând și sperând că dreptatea divină va să vină ca să mântuie acest smerelnic și îndurător popor român. Mărturisesc că discursul domnului Mihai Monoranu ne-a impresionat profund, înlăcrimându-ne și cernindu-ne sufletele, dar și revoltându-ne, că prea des în milenara noastră istorie, prietenii ne-au trădat, vecinii ne-au furat, ne-au provocat la războaie, ne-au împuținat, iar noi nu am învățat că doar unirea-n cuget și-n simțiri, dragostea de neam și țară ne vor salva mereu și mereu din nemernicia timpurilor care au fost și vor să vină.

Domnul LAZĂR LĂDARIU, la începulul discursului său, ne-a atras atenția că situația României din ziua de astăzi nu este departe de cea din 1940, că alte cârdășii încheiate pe ascuns între vecinii noștri, Ungaria și Rusia, interesele unor state în această parte a lumii, Austria, Germania, Olanda, starea conflictuală și de tensiune militară de la granița României, ar trebui să ne dea serios de gândit, până nu e prea târziu.

Apoi, domnia sa ne-a vorbit despre Poezia Războiului de Reîntregire a Neamului (1916-1918), poezia suferinței, a neputinței, a deznădejdii, dar și a speranței cea dădătoare de putere, exemplificându-ne cu fragmente din poezii tulburătoare, scrise de poeții vremii, o poezie plânsă, înflăcărată, ca o candelă veghetoare pusă spre neuitarea noastră pe altarul timpului, o poezie scrisă și trăită în tranșee cu moartea în față, ieșită din fântâna sufletului acestor poeți, pentru a fi primită cu smerenie și respect de sufletele noastre. Discursul domnului Lazăr Lădariu a fost ca o litanie rostită pe-nserat, cu noi îngenunchind spre a spune o rugă de iertare în fața unui măreț monument pe care, în pomelnicul timpului, sunt înșirați toți martirii neamului din toate războaiele noastre.

Schimbând registrul, domnul Lazăr Lădariu ne-a vorbit despre semnificația Zilei Limbii Române, însemnătatea ei pentru dăinuirea unui popor, de multitudinea de mesaje pe care ea, limba română, ni le transmite din neam în neam. A urmat apoi un regal de poezie, în care domnia sa ne-a citit fragmente din poeziile unor poeți cunoscuți, mai puțin cunoscuți sau chiar necunoscuți, de la Ienăchiță Văcărescu la Adrian Păunescu. Mesajul acestora a înfiorat trăirea noastră, îmbucurându-ne sufletul nostru cel întinat de-acum cu toate păcatele acestei mincinoase vieți pe care o trăim. A fost una din cele mai frumoase, mai înălțătoare, mai curate manifestări de trăire românească, din ultimul timp, de la Casa Iancului.

Clipa de poezie, adaptată momentului, a fost susținută de poeții: MIRCEA DORIN ISTRATE, DORIAN MARCOCI și SILVIU RAȚIU, poeziile lor încântând audiența. Au completat momentul poetic domnul col r. CONSTANTIN TUDOSIU și doamna MARIANA PLOEȘTEANU, cu două poezii vechi, deosebite.

Mulțumim tuturor celor care s-au implicat în acest act comemorativ, pentru a ne crea o înălțătoare stare de suflet, în acest elogiu adus memoriei istoriei și poeziei românești.

 

Lasă un comentariu