Cartea care se impune prin ea însăși! „Viața second-hand" de Mariana Cristescu, Editura „Vatra veche", 2017

Încep prezentul material cu ce ar fi trebuit să fie finalul său, adică cu ceea ce se cheamă concluzia. Deși abruptă, aceasta este că Mariana Cristescu este un mare jurnalist de presă scrisă! Desigur, aș fi avut la îndemână epitete pline de sofisme, pentru a-mi exprima punctul de vedere, dar l-am preferat pe acesta tranșant, franc, menit a fi înțeles „de la vlădică la opincă". Bineînțeles, unora li se va părea puțin hazardată afirmația, dar nu este defel așa. Este una obiectivă, pe baza lecturii acestei cărți de publicistică, dar și a altora, pe baza publicisticii pe care în mare i-o cunosc, citind-o în timp real, în general imediat după evenimente, în cotidianul județului Mureș, „Cuvântul liber". Afirmația mai are la bază și experiența de zeci de ani a subsemnatului în acest domeniu și, desigur, a unui simț interior, care nu m-a înșelat niciodată. De altfel, Mariana Cristescu a și primit în Gala Premiilor Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, de la TVR, din 20 iunie 2017, Marele Premiu pentru Presa Scrisă pe anul 2016! Și totuși, Mariana Cristescu nu este cunoscută ca jurnalist(ă) așa cum ar fi meritat. Ea poartă, fără vină, povara unui inconvenient și anume acela de a nu scrie editoriale la un cotidian național, de mare tiraj și răspândire geografică. Aceasta nu-i ia însă cu nimic din forța scrisului său și a puterii ei de convingere.

Această apariție editorială este aproape un manual-școală de publicistică aplicată, de felul cum această meserie trebuie făcută de facto, autoarea, într-o manieră enciclopedică, abordând cu ușurință teme diverse, din arii de înțeles și cunoaștere diferite. Evenimentele cotidiene sunt cele predilecte, deși Mariana Cristescu nu face rabat nici de a aborda diferite subiecte, în special culturale, care nu sunt „presate" de timp, în riscul de a-și pierde actualitatea. În scrisul ei impresionează (și) abundența informațiilor, care explică și contextul faptelor, dând acestora o înțelegere superioară, mult mai largă decât a evenimentului în sine. Jurnalistul care este își face mereu „lecțiile" la cote înalte de responsabilitate, ceea ce înseamnă până la urmă atât respect de sine cât și respect față de cititori. Scrisul ei este departe de a fi unul rigid, inserțiile de stări, gânduri și atitudini personale, afective, dându-i acestuia emoție și credibilitate și, prin aceasta, carate de prețiozitate. Scrisul Marianei Cristescu acaparează și face cititorul nu numai să înțeleagă particularul în contextul general, dar îl face și să își creioneze un punct de vedere, având la bază argumentele acesteia. Ea scrie cu pasiune, incursiunile în subiecte primind, mai mereu, amprenta personală a credințelor și înțelegerilor sale. Prin acest fel de a face jurnalism, ea este și un formator de opinie, un formator bine documentat și cinstit cu sine și cu istoria. Viața second-hand, chiar dacă are o nuanță ușor peiorativă, de „mâna a doua", este de fapt un demers jurnalistic ce se desfășoară „la cald", imediat după desfășurarea faptelor și a evenimentelor, „la prima mână", și nu într-un timp al știrilor învechite. Este un titlu gândit cu modestie sau, poate, cu prea multă modestie.

Articolele sunt în general editorialele pe care autoarea le-a publicat, așa cum spuneam, în cotidianul „Cuvântul liber", începând de la sfârșitul anului 2016, până în august 2017, posibil și sub spectrul unei selecții personale.

Sunt în total 33 de articole. Numărul lor, ce coincide cu vârsta morții lui Cristos, nu cred că este o coincidență. „Coincidența este felul lui Dumnezeu de a rămâne anonim", spunea Albert Einstein. Titlurile articolelor arată paleta largă de abordări jurnalistice, fără complexe și fără rețineri, pe o arie geografică globală, fără a neglija aria națională și locală, cu problematicile lor. Încă din titlurile articolelor se pot deduce subiectele și uneori poveștile din spatele lor. Nu lipsesc nici titlurile ce dezvoltă incursiuni culturale în fapte de gen, unde cărțile și autorii lor îi devin „slăbiciuni", puse lângă suflet.

Dacă am început prezentul material cu încheierea lui, cu concluzia, voi încheia, aproape într-un firesc, cu începutul! Vorbim despre o carte apărută la Editura „Vatra veche", în colecția „100 de cărți pentru Marea Unire 1918-2018 Nr. 51", colecție inițiată de scriitorul și editorul Nicolae Băciuț.

Cartea este, până la urmă, o manieră a Marianei Cristescu de a vă spune că vă iubește! „Arta de a iubi? Să îmbini un temperament de vampir cu discreția unei anemone". Este motto-ul luat din „arsenalul" lui Emil Cioran, prin care ea își arată dragostea față de dumneavoastră.

Cartea este ceea ce este, fiindcă se impune prin ea însăși. În spatele ei, autoarea o privește cum naște în cititori răspunsuri și întrebări. Oare nu acesta este și rolul ei?

 

Lasă un comentariu