SEPTEMBRIE DE AUR…

Septembrie de aur, moale și de limpede azur.

Septembrie prevestitor de toamnă lungă, cu soare blând, luându-și adio de la vara ce-ntârzie să plece, arată că este încă în putere, prin temperaturile aidoma lunii lui cuptor. Septembrie - când ochii noștri caută cu înfrigurare pe cerul albastru, pasărea de aramă și de vânt, care a luat culoarea frunzelor pădurii odată cu schimbarea la față, în acest anotimp melancolic, leneș, ca trupul alb de fecioară, întins pe nisipul mării, tresărind la țipătul pescărușului din înaltul cerului.

Septembrie - când natura se schimbă la față, primind culoarea bronzului arămiu ce și-l doresc femeile o vară întreagă, suportând cu stoicism arșița soarelui.

Septembrie ca o scoică de argint înaltă cât zarea, în care se aude cristalin vuietul mării.

Septembrie ca o eșarfa violetă dansând peste albastrul tot mai închis al cerului, al noianului de ape, al codrilor de aramă în care răsună bocănitul cerbilor chemând ciutele la sărbătoarea nupțială a împerecherii.

Septembrie în care, la o anumită oră și dată ziua este egală cu noaptea - având loc echinocțiul, începutul toamnei astrale.

Septembrie ce anunță o toamnă lungă, prielnică culesului roadelor câmpurilor, livezilor și al strugurilor în care s-au adunat razele strălucitoare ale soarelui, dând mustul dulce ca nectarul florilor și, mai apoi, vinul dătător de viață lungă dacă e băut cu măsură.

 

Lasă un comentariu