„Satul meu privit de departe,
A rămas o poveste-ntr-o carte,
Cu poiene și lumea de vis,
Satul meu, un etern Paradis…
Satul meu cu fântâni și povești,
Tot te caut, unde ești, unde ești?
Cu părinți, cu bunici, cu vecini,
Cu colinde și lătratul de câini…"
Satul nu înseamnă doar ulițe umbrite de livezi și case cu ogrăzi atotcuprinzătoare și nici nu înseamnă numai locuitorii satului, oameni care se numesc țărani; nume frumos care înseamnă suveran, stăpân al pământului, om cu suflet minunat, cu credință în Dumnezeu și care trăiește și muncește, dintr-o dragoste nemărginită față de pământul lui, de casă, de familie și de satul lui.
Satul în care locuiesc este pentru mine o oază de iubire, de căldură și de tradiție. Aici e locul în care mă simt pe deplin în siguranță, alături de familie, rude, prieteni și toți locuitorii din sat. Siguranța este un sentiment pe care îl simt adeseori când sunt înconjurată de persoane apropiate alături de care am o relație de profundă prietenie. Oriunde voi ajunge nu voi uita niciodată vatra strămoșească, acel loc în care mi-am zidit temelia devenirii mele viitoare.
Eu îmi voi aminti mereu de satul natal ca de un loc în care visele copilăriei mele s-au împlinit, unde toate lucrurile mărunte deveneau cele mai prețioase obiecte și fiecare poveste spusă de bunica era o portiță spre o lume nemaivăzută.
