„Mâinile pline de trudă și goana după vânt"

Distribuie pe:

Cred că cea mai mare minciună în filosofia societății noastre se rezumă la o singură propoziție: „Când o să am tot ce vreau o să fiu fericit." Lucrurile pentru care lupți - casa, mașina, un cont consistent în bancă, recunoaștere socială, toate sunt importante. Te ajută să ai o viață mai ușoară și să rezolvi problemele care apar mai rapid. Dar din toate acestea un scop și tocmai ai sărit într-un loc plin de oameni nefericiți și neîmpliniți. Sunt două lucruri care îmi plac la nebunie: îmi place să urc pe munte și să câștig (nu suport să ies pe locul doi și apropiații știu cum mă enervez când pierd la vreun joc). Acestea erau motivele pentru care multă vreme nu am reușit să mă distrez și să mă simt bine când mergeam la munte. Știi cum era vacanța mea? Cam așa: „Ok, pe ce vârf vrem să ajungem?... Aha… traseul se face în mod normal în 7 ore. Facem pariu că reușim să îl facem în 4 ore? Hai! Toată lumea după mine!" Apoi alergam, la propriu, pe munte cu singurul scop de a ajunge primul în vârf și de a bate recorduri de timp inutile. Și când ajungeam acolo, îmi dădeam seama că nu apucasem să privesc minunățiile sălbăticiei și frumusețile care erau la doi pași de mine. Eram atât de absorbit să ajung în vârf încât pierdeam frumusețea drumului.

Viața la fel. Alergi după un job mai bun, după o carieră mai bănoasă, după un partener mai bogat, mai deștept, mai frumos, și în tot acest timp pierzi o mulțime de lucruri frumoase care sunt la doi pași de tine. Oare vreau eu acum să îți spun că ar trebui să renunți la haine, mâncare, posesiuni materiale și să te duci să trăiești în sălbăticie ca să fii un om mai bun? Nu, nicidecum! Cum ar fi însă dacă ai trăi fiecare zi ca și cum tot ce ți s-ar întâmpla ar fi demn de ținut minte, demn de experimentat, demn de povestit? Ce poți face în privința asta?

Sursa: Gândul de dimineață

Lasă un comentariu